luni, 14 octombrie 2019

Sistemul solar se apropie de cea mai apropiată poziție de miezul galactic, regiunea energetică care modifică câmpurile magnetice ale Soarelui și a tuturor planetelor



 Cea mai mare tragedie a noastră este lipsa de înțelegere a propriei noastre stele. Această lipsă de înțelegere este datorată  defectelor fundamentale în actualele legi ale fizicii. Aceste defecte nu pot fi, totuși, niciodată văzute fără înțelegerea adevăratelor pietre de temelie ale materiei.

În realitatea fizică, Cosmosul este într-o continuă transformare, nimic nu este constant, inclusiv sistemul solar în care se află planeta noastră. Cu toate acestea, adevărata mișcare a Soarelui în galaxie nu este o mișcare circulară, ci exact ca mișcarea unui electron într-un atom. Și toate indicațiile par să sugereze că sistemul solar se apropie de cea mai înaltă poziție din galaxie, cea mai apropiată poziție posibilă de miezul galactic. Aceasta este cea mai energetică regiune cu care Soarele poate fi înconjurat. Această regiune densă alterează câmpurile magnetice ale Soarelui și câmpurile magnetice ale tuturor planetelor din sistemul solar (mai mult).
Observări valide și clare arată că Pământul nu este singura planetă din sistemul solar care trece prin schimbări climatice. Creșterea petelor întunecate de pe Pluto, raportarea unor aurore pe Saturn, schimbarea polilor pe Uranus și schimbările în intensitatea luminii lui Neptun sugerează că au loc schimbări în întregul sistem solar.

O altă dovadă concretă a evidenței schimbărilor solare vine de la Pluto. Pluto se află la periferia înghețată a sistemului solar în apropierea unei gigantice cochilii de corpuri astronomice cunoscută sub numele de Norul lui Oort. Deși Pluto se află în cea mai rece regiune a sistemului solar, se încălzește. Concret, presiunea atmosferică de pe Pluto a crescut cu 300%, ceea ce este mai mult decât pe oricare altă planetă din sistemul solar.

Chiar și mai paradoxal pentru oamenii de știință, atmosfera lui Pluto devine din ce în ce mai densă pe măsură ce aceasta călătorește tot mai departe de Soare. Acest lucru arată, desigur, că Pluto se află în fața unei regiuni cu o energie înaltă a galaxiei în care sistemul solar începe să se stabilească.

Astfel, fără îndoială, schimbările au loc în întregul sistem solar. Acest fapt este susținut de date suplimentare. De exemplu, creșterea în putere a câmpului magnetic al Soarelui este una dintre cele mai evidente dovezi ale schimbării dramatice care are loc în sistemul nostru solar.


 Potrivit unui studiu realizat de Mike Lockwood la Laboratoarele Naționale Rutherford Appleton din California, câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% doar în secolul XX. Schimbările energetice  care au loc în Soare radiază în exterior prin vânturile solare crescând astfel încărcarea spațiului interstelar.

O altă dovadă în favoarea schimbării solare este creșterea bruscă a prafului stelar galactic. Ulysses, o sondă spațială, monitorizează încă din 1992 cantitatea de praf stelar care curge prin sistemul solar.
 Câmpul magnetic al Soarelui influențează cât de mult praf stelar plutește prin sistemul solar. Pe măsură ce câmpul magnetic al Soarelui devine mai puternic, atrage mai mult praf stelar. Astfel, sistemul solar se confruntă cu o supraîncărcare cu praf stelar. Pe măsură ce câmpul magnetic al Soarelui devine mai puternic, atrage mai mult praf.

Observările au arătat că cantitatea de praf stelar din sistemul solar a crescut de trei ori începând cu 2003, ceea ce duce la încălzirea spațiului interstelar. Cu toate acestea, ceea ce îi nedumerește pe oamenii de știință este cantitatea de praf stelar care continuă să inunde sistemul solar chiar și în perioadele de minim solar. Aceasta este în sine o dovadă suficientă care arată că nu ne înțelegem propria noastră stea.

Dovada faptului că întregul sistem solar se încălzește este copleșitoare. Iar oamenii de știință din instituții se pierd între realitatea solară bazată pe datele observării și loialitatea față de modelul solar standard.

Cu toate acestea, un lucru este absolut sigur ... realitatea fizică a Soarelui nu este înțeleasă de către astronomi și astrofizicieni. Datorită acestei lipse de înțelegere, știința climei este condusă în prezent de către politicieni și de indivizi cu o capacitate intelectuală foarte redusă.  

Lipsa de înțelegere a Soarelui a avut și continuă să aibă consecințe devastatoare asupra dezvoltării noastre științifice și economice.

Am argumentat în mod agresiv timp de mulți ani că Soarele este greșit înțeles. Am prezentat imense dovezi materiale împotriva dogmei actuale, bazate pe noțiuni teoretice și în mod particular pe date rezultate din observare, care au fost colectate de instrumentele spațiale moderne. Acele date infirmă cele mai fundamentale ipoteze ale modelului solar standard. (Dogma standardului solar) Ba mai mult, în argumentele mele am arătat în mod clar că modelul actual contrazice toate legile termodinamicii. Și mai important, am afirmat de multe ori că pot prezenta alternativa modelului solar, care are capacitatea de a oferi explicații adevărate tuturor observărilor și fenomenelor solare, inclusiv celor care sunt acum considerate mistere. Pe deasupra tuturor celor prezentate mai sus, Modelul Solar Shrair este modelul corect de a reproduce sursa energiei primare a Soarelui.

Jamal S. Shrair
Fondator al Universului Helical
Website: www.helical-universe.info / traducere: Monica Poka

3 comentarii:

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.