sâmbătă, 16 februarie 2019

Alegerile conștiente ale sufletului determină reușita relației de cuplu



                                                                                      de Melania Radu

 Cu cât mai profundă este starea de intimitate pe care o trăieşti împreună cu fiinţa iubită, cu atât îţi creşte deschiderea faţă de oameni şi faţă de lume. Adevărata intimitate este ca o sferă, care devine cu timpul  tot mai mare şi tot mai cuprinzătoare. În mod aparent paradoxal, intimitatea nu este ceva care exclude ori separă.”
Încercările care apar în procesul de aprofundare a unei relaţii de cuplu pot părea uneori copleşitoare. Sunt momente dificile, în care trebuie să luăm decizii, să alegem, să ne manifestăm intenţiile în privinţa a ceea ce dorim în continuare. Sufletul nostru este de fapt cel care trebuie să aleagă atunci, în mod conştient, exprimând ceea ce simte cu adevărat. Alegerile sufletului marchează trecerea de la o etapă la alta a relaţiei şi creează destinul acesteia. Calea unei relaţii conştiente nu este liniară, ci are urcuşuri şi coborâşuri. Uneori e ca şi cum ne-am afla pe malul mării, luându-ne avânt pentru a ne arunca în valuri, deşi nu ştim exact cât de rece va fi apa.
Kathlyn şi Gay Hendricks (foto), autorii lucrării The Conscious Heart (Inima conştientă), au identificat, în îndelungata lor experienţă de viaţă şi profesională, şapte astfel de etape, şapte niveluri de aprofundare şi creştere spirituală într-o relaţie de cuplu. Acestea par a fi universale, nu sunt influenţate de factori ca rasă, religie, cultură, nici măcar de faptul că suntem conştienţi de ele sau nu. Reprezintă un model arhetipal de aprofundare şi conştientizare a intimităţii.
       Şapte etape în relaţia de cuplu
Etapele prin care trece o relaţie de cuplu se pot compara cu valurile: pe de o parte sunt previzibile, dar pe de altă parte, ele sunt totodată extrem de variabile. În ceea ce ne priveşte, putem învăţa ce atitudine să avem în faţa lor şi astfel să progresăm sau putem să le întoarcem spatele, evitându-le şi bătând pasul pe loc.
   1. Începutul. Prima etapă este chiar momentul magic al începutului: revelaţia descoperirii celuilalt, a esenţei sale divine, a potenţialului extraordinar de fericire care există în acea relaţie. Uneori totul începe cu o atracţie erotică foarte mare, alteori este ca o recunoaştere în plan mental, emoţional sau spiritual. Oricum ar apărea însă, ne trezeşte către noi posibilităţi în noi înşine ori în celălalt. Ne simţim iubiţi, acceptaţi şi susţinuţi aşa cum suntem, ne simţim în siguranţă. Este o sărbătoare. E ca şi cum totul în fiinţa noastră se rearanjează şi devine conştient. Este etapa romantică, cea care îi inspiră pe poeţi şi pe muzicieni. Singura problemă este că acest val trece repede şi cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să-l menţină ori cum să-l aducă înapoi. Conform statisticilor, durează în medie cam şase luni (de la câteva minute până la un an) şi trece probabil pentru că, în acelaşi timp, sunt scoase la suprafaţă obişnuinţe din subconştient şi apoi...relaţia ne „ia pe sus”.
    2. Somnul. Este etapa în care uităm revelaţia pe care am avut-o la început, ca şi cum ar fi apărut o ceaţă care ascunde realitatea. Primele simptome sunt subtile şi pot fi uşor trecute cu vederea. Poate începe atunci când, de exemplu, evităm să spunem ce anume ne dorim noi înşine şi facem doar ceea ce credem noi că i-ar face plăcere celuilalt. Sau poate începe atunci când celălalt face ceva ce nu ne place, iar noi evităm să-i spunem adevărul.
Versiunea fiecăruia asupra realităţii tinde să devină dominantă şi, în această luptă pentru putere, pierdem legătura cu ceea ce este cu adevărat important pentru noi şi cu ceea ce este esenţial în fiinţele noastre. De fapt, în această perioadă ne adâncim într-o stare de transă relaţională, în care repetăm inconştient drame trăite de-a lungul vieţii, începând cu copilăria. De exemplu, dacă în copilărie obişnuiam să ne contractăm la anumite situaţii exterioare, la fel vom face şi ca adult. În această etapă ies la iveală şi obişnuinţe moştenite din familie. Ne surprindem făcând lucruri pe care de fapt nu le dorim şi ne simţim uneori de parcă ne-am privi de undeva dinafară, nerecunoscându-ne. De asemenea, obişnuinţele non-verbale (gesturi, grimase etc.) produc acest „somn” al conştiinţei mai rapid decât cele verbale, ele comunică aprobarea sau dezaprobarea atât de direct, încât trec de bariera raţiunii şi a logicii. Transa se repetă de fiecare dată la fel, amnezia fiind una din trăsăturile acesteia. Obişnuinţele se repetă de fiecare dată, ca şi cum ar fi noi. Suntem surprinşi de fiecare dată de acelaşi lucru, care de fapt se repetă. Suntem chinuiţi de drame pe care, fără să ne dăm seama, le creăm noi înşine. După ce drama se încheie uităm ce anume a provocat-o. Până data viitoare.
Mulţi oameni cred că această ceaţă este firească şi că aşa este viaţa. Soluţia este ieşirea din acest fel de transă şi aceasta se poate face prin conştientizarea momentului prezent şi a fiinţei noastre profunde, de dincolo de personalitatea superficială pe care ne-am creat-o. Apoi trecem mai departe, pentru că, în timpul acestui somn, începe etapa următoare.
   3. Visul. Este o fază şi mai inconştientă, în care lupta pentru control devine şi mai puternică. Fiecare pare să observe la celălalt doar genul de comportament care îl deranjează şi tensiunea este tot mai mare. Acum obişnuinţele tind să se polarizeze, iar ceaţa devine atât de densă încât se transformă în măşti. Cel mai puternic dintre cei doi devine dominator, cel mai timid devine singuratic. Frici neconştientizate creează distanţă, înstrăinare şi nedumerirea de a fi făcut o alegere ce, în acele momente, pare atât de proastă. Pentru că mulţi dintre noi nu ştiu cum să treacă de la teamă la iubire, primele firicele de teamă care apar cresc tot mai mult şi, prin perdeaua lor, e greu să-l mai vezi clar pe celălalt.
 Visele în general sunt veridice şi pline de viaţă. Putem uşor lua drept realitate ceea ce am creat noi înşine. În această stare, aşteptările noastre scad, iar rutina şi comportamentul mecanic nu mai lasă loc pentru surprize plăcute. Cultura în care trăim are şi ea tendinţa de a susţine această etapă, spunând că în viaţă e necesar să facem compromisuri, că romantismul este trecător şi că trebuie să ne mulţumim cu puţin. Însă, dacă suntem perseverenţi, vom descoperi că realitatea se află dincolo de toate acestea: acolo unde suntem noi înşine şi de unde porneşte de fapt totul.
   4. Trezirea din vis. Pe măsură ce alegem iubirea, aceasta devine fundalul pe care se desfăşoară evenimentele vieţii noastre, inclusiv, în cadrul relaţiei, conflictele. Începem să vedem totul cu ochi de spectator, iar conflictele nu ne mai pot domina. Realizăm că noi le-am creat şi astfel ne putem asuma responsabilitatea lor şi, în acelaşi timp, responsabilitatea de a alege ceea ce vrem cu adevărat. Alegând curajos armonia relaţiei în locul nevoii de a avea mereu dreptate şi repetând această alegere de fiecare dată, până când ea devine o a doua natură, iubirea va deveni predominantă. În această etapă apar treceri bruşte între starea de confllict şi starea ce calm şi luciditate, în care vezi lucrurile aşa cum sunt în realitate. Într-un moment vezi în celălalt inamicul, iar în următorul moment vezi esenţa lui reală, îţi aminteşti de ce l-ai ales, iar porţile iubirii se deschid din nou.
Oamenii care au relaţii fericite de lungă durată îşi dezvoltă abilitatea de a renunţa la nevoia de a avea mereu dreptate, nu mai sunt ataşaţi de punctul lor de vedere, văd că viaţa este dincolo de această nevoie. Ei devin aliaţi din duşmani şi învaţă unul de la celălalt.
Un exerciţiu foarte folositor în această etapă este acela de a întrerupe rutina prin alegeri noi şi constructive. Uneori sunt suficiente unele acţiuni simple, cum ar fi scoaterea televizorului din priză pentru o săptămână sau înscrierea împreună la un curs de dans. Alteori e necesar ceva mai complicat, cum ar fi stoparea unei discuţii asupra unui subiect care tinde să se repete. Important este ieşim cumva din limitele obişnuinţelor repetitive.
   5. Iubirea devine permanentă. În această etapă nu mai luăm conflictele atât de în serios ca până acum, pentru că ne identificăm mai mult cu esenţa fiinţelor noastre şi cu iubirea care ne uneşte, decât cu personalităţile noastre dependente de lupta pentru putere. Conflictele încă nu au dispărut, însă ele sunt cuprinse într-o viziune mai largă. Îl putem vedea pe celălalt în profunzimea fiinţei sale, pe care o iubim chiar şi atunci când suntem în conflict. Acum trecem mai uşor de la teamă la iubire, apare compasiunea, începem să-l vedem pe celălalt chiar şi prin mecanismele de protecţie pe care şi le-a creat.
    6. Apare cooperarea. Acum apare o adevărată stare de colaborare între cei doi, pentru că ei au ajuns să fie conectaţi mai mult prin esenţa fiinţelor lor şi prin iubire, decât prin personalităţile lor superficiale. Acum ei, eliberaţi de tensiuni şi conflicte, pot privi împreună către ţelurile lor comune, pot alege să fie fericiţi, să comunice cu adevărat şi să-şi fie cei mai buni prieteni.
   7. Armonizarea profundă. O dată depăşite etapele de conflict şi dramă, de lupte pentru putere şi pentru satisfacerea nevoii de a avea dreptate, apare o stare de cooperare între cei doi, de potenţare reciprocă şi de continuă împrospătare a relaţiei. Noua etapă este caracterizată de creativitate, apreciere reciprocă, împlinire şi romantism renăscut. Cei doi se bucură de numeroase sincronicităţi, orice au nevoie apare la momentul potrivit, iar sarcinile zilnice sunt îndeplinite cu uşurinţă şi în mod armonios. Timpul pare expansionat, astfel încât toate acţiunile se pot petrece fără constrângeri. Relaţia este tot mai prosperă, în continuă dezvoltare.
Un studiu  la care au participat peste 3000 de cupluri a arătat că doar 5% din acestea atinseseră etapa a şaptea. Iată câteva din concluziile acestora:
„Sunt surprinsă de cât de simplu este... nu este uşor, dar este foarte simplu.” 
„De-a lungul timpului am învăţat că cea mai profundă bucurie nu constă atât în a fi iubit -  ceea ce este cu siguranţă un deliciu! – cât în a iubi  şi a manifesta iubirea în relaţia cu celălalt.”
 „Mulţi cred că o relaţie de cuplu nu este ceva prea plăcut. Dar noi am constatat că ea înseamnă de fapt bucurie şi camaraderie.”
„Mi-am dat seama că am creat noi înşine ceea ce trăiam şi că eram responsabili în totalitate pentru ceea ce experimentam. M-am întrebat dacă mie chiar îmi place să mă cert şi mi-am dat seama că nu. Apoi treptat, conştientizând senzaţiile fizice, am învăţat să-mi dau seama ce simt şi ce vreau cu adevărat. Am învăţat să fiu prezent în corpul meu, în relaţia mea, în lume.”
„Am învăţat să renunţ la nevoia de a avea mereu dreptate, să ascult şi să respir mai profund, ca să reuşesc astfel să-l fac să tacă pe acel cineva din mine care mereu vrea să sară în faţă şi să se apere. Sunt uimită de cât de mult mă pot transforma atunci când sunt centrată în iubire.”
   Cele șapte alegeri ale sufletului
 Bucuria şi împlinirea armonizării profunde în cuplul spiritual sunt stări pe care le putem atinge dacă, în momentele de cumpănă, facem anumite alegeri conştiente. În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă) Kathlyn şi Gay Hendricks prezintă şapte tipuri de astfel de alegeri care, clipă de clipă, ne pot ajuta să ne modelăm relaţia.
Acestea sunt numite alegeri ale sufletului pentru că, exprimând ceea ce simţim cu adevărat, ne aduc tot mai aproape de sufletul nostru şi de cine suntem noi în realitate. De fiecare dată când facem o astfel de alegere, mai facem un pas către starea de armonie şi cu cât le repetăm mai mult, cu atât armonia în care trăim devine tot mai reală şi mai vie.
 Iată-le prezentate pe scurt:
   1.Generozitatea
Atunci când suntem tentaţi să ne întrebăm „Ce primesc eu în schimb?” am putea alege să ne întrebăm „Cu ce ne ajută aceasta pe amândoi?” şi apoi să vedem ce se petrece. S-a observat că atunci când cineva alege generozitatea în locul zgârceniei, se produc chiar şi modificări fizice: pielea radiază, iar privirea este mai strălucitoare şi mai profundă. Apare şi o diferenţă în modul de ascultare: nu mai asculţi ce spune celălalt pentru a căuta greşeli, ci îl asculţi pentru a-l înţelege.
Pe de altă parte, fiind generos cu tine însăţi intri în rezonanţă cu starea de bine şi de împlinire din univers, iar bogăţiile acestuia încep să curgă spre tine. Generozitatea are şi un efect vindecător pentru că îşi are sursa în esenţa spirituală a fiinţei şi oferă sufletului nostru ceea ce cu adevărat îi este necesar, nu doar ceva efemer. De asemenea, ne ajută să fim iubiţi pentru ceea ce suntem în profunzime.
Iată câteva întrebări care pot fi adresate iubitului/iubitei, într-o conversaţie despre generozitate, spiritualitate şi cunoaştere reciprocă:
    - Ce anume din ceea ce îţi doreşti este cu adevărat important pentru tine?
    - Dacă totul ar fi posibil ce ţi-ar place să faci?
    - Ce experimentezi în momentele în care eşti în profundă armonie cu tine însăţi şi cu lumea?
    - Ce îţi place atât de mult să faci încât te face să te dai jos din pat dimineaţa fără ceas deşteptător?
    - Care sunt calităţile tale fără de care nu te-ai recunoaşte?
    2. Autenticitatea

 Autenticitate înseamnă adevăr. Aşa cum nu îl minţim pe Dumnezeu atunci când ne rugăm, la fel trebuie să fim şi în relaţiile noastre. Adevărul conferă siguranţă, el aduce vindecare, lumină şi binecuvântare. Cea care generează durerea este ignoranţa. Transparenţa este necesară atât în ceea ce priveşte acţiunile, cât şi sentimentelor şi imaginaţia. De multe ori evităm să spunem adevărul de teama reacţiei pe care ar putea-o avea celălalt. Totuşi, spunând adevărul arătăm că dăm importanţă relaţiei, că nu o considerăm doar o aventură. Spunând adevărul îi arătăm celuilalt că îi acordăm încredere, că îl considerăm egalul nostru, capabil de a auzi adevărul.
Intenţia cu care spunem adevărul este esenţială. Nu trebuie să spunem adevărul pentru a scăpa de un sentiment de vinovăţie, ci pentru că dorim să împărtăşim totul cu fiinţa pe care am ales-o să ne fie alături în viaţă. În cazul în care am fost obişnuiţi să ne ascundem este recomandat să începem prin a spune adevăruri simple, cum ar fi cele despre senzaţiile corporale. Apoi, devenind mai familiari cu atitudinea de transparenţă, putem trece treptat la adevăruri mai profunde şi secrete ascunse. Aceasta duce la aprofundarea şi întărirea relaţiei.
    3. Echilibrul 

 Marea majoritate a cuplurilor ajung în situaţia în care unul dintre cei doi domină. Dacă însă ne dorim o relaţie de cuplu spiritual este necesar să alegem egalitatea. La nivelul sufletului echilibrul vine din recunoaşterea faptului că universul este o realitate unică şi noi toţi suntem părţi din ea. Aceasta ne face egali între noi şi egali cu orice altceva din univers. Ceea ce ne face să pierdem această stare este teama. Din cauza ei proiectăm asupra altora sentimentele noastre şi îi considerăm sursa tuturor neplăcerilor: astfel ne pierdem legătura cu sursa creaţiei şi starea de egalitate cu orice altă creatură. Victimizarea (adică plăcerea de a te considera nedreptăţit) este principala sursă a dezechilibrului într-o relaţie. După ce ne dăm seama de aceasta, putem alege în mod conştient echilibrul.
Dacă alegem echilibrul, alegem responsabilitatea. Luptele pentru putere apar doar dacă procentul de responsabilitate în relaţie este mai mic de 100%. Iată câteva comparaţii între starea de victimă şi cea de fiinţă responsabilă:
     - Din poziţia victimei căutăm mereu confirmare în afara noastră. Din poziţia celui responsabil ştim că „dacă mă iubesc pe mine însămi atrag mai multă iubire din exterior.”
     - Din poziţia victimei ne aşteptăm ca ceilalţi să ne citească gândurile. Dacă alegem egalitatea ştim că: „Este responsabilitatea mea să ştiu ce vreau şi să o exprim cu claritate.”
     - Din poziţia victimei aşteptăm să fim invitaţi să spunem adevărul. Cel responsabil ştie că: „Este responsabilitatea mea să spun adevărul.”
     - Victima încearcă să observe ce nu este în regulă la ceilalţi. Cel responsabil ştie că: „Ceea ce judec la alţii, nu am acceptat în mine însămi.”
     - Victima depune mult efort încercând să-i transforme pe ceilalţi. Cel responsabil ştie că: „Trăiesc ceea ce trăiesc datorită atitudinilor mele. Trebuie doar să învăţ din aceasta lecţia necesară.”
     4 şi 5. Mirarea şi jocul 

 Sunt atitudini esenţiale mai ales în etapele trei şi patru. Atunci când suntem încredinţaţi că ştim cum se petrec lucrurile suntem blocaţi într-o stare a cărei soluţie o pot aduce mirarea, curiozitatea jucăuşă şi cercetătoare. Dacă, în loc să dăm vina pe celălalt, ne spunem „Sunt uimit că am ajuns în această situaţie. Mă întreb cum am ajuns în această situaţie.”) se poate produce un miracol. Această atitudine duce la saltul din starea de conştiinţă în care problemele apar în aceea în care problemele se rezolvă.
Jocul, pe de altă parte, ne poate scoate din rutină. După o seară de dans ori o plimbare cu bicicleta, problemele se rezolvă mult mai uşor şi mai repede. Nu ne putem juca atunci când suntem blocaţi în automatisme, încruntaţi şi previzibili. Mirarea şi simţul jocului ne ajută să ne regăsim propria identitate în dosul măştilor pe care ni le-am creat de-a lungul timpului.
    6. Recunoştinţa

 Uneori apare în mod surprinzător, alteori trebuie să o  invocăm în mod conştiincios. Pe măsură ce învăţăm să spunem adevărul şi să ne asumăm responsabilitatea vieţii noastre, valuri de recunoştinţă apar spontan în noi, adesea când ne aşteptăm mai puţin. Este răspunsul universului la încercarea noastră de a învăţa adevărul şi armonia.
Suntem obişnuiţi să aşteptăm ca ceilalţi să facă ceva bun pentru a-i aprecia. Este ca şi cum i-am spune grădinii: „Dă-mi nişte legume şi apoi poate că o să ud şi eu straturile.” Exprimarea aprecierii este un act de credinţă, la fel ca şi îngrijirea seminţelor în grădină. Cu deosebirea că, în relaţii, rezultatele pot să apară mult mai repede.
În multe cupluri cei doi tânjesc de fapt după puţină apreciere atunci când se confruntă cu stări de nemulţumire despre care nu ştiu de unde apar. Trecerea de la criticism la apreciere presupune un efort, dar ne poate schimba viaţa pentru că una din nevoile umane cele mai profunde este ca esenţa noastră să fie recunoscută de ceilalţi. De aceea momentele în care suntem apreciaţi pentru ceva bun al nostru sunt magice.
Poate fi suficient să exprimăm chiar şi numai aprecieri extrem de simple, ca de exemplu:
     - „Îmi place cum te-ai îmbrăcat azi.”
     - „Îţi mulţumesc pentru continua ta bună dispoziţie.”
     - „Apreciez felul în care vorbeşti cu oamenii.”
     7. Creativitatea

 Multe din problemele de cuplu apar din cauza nemanifestării creativităţii. Oamenii s-au obişnuit să fie mai puţin decât ar putea fi şi să nu trăiască fiecare moment ca şi cum ar fi important. Atunci când ne simţim limitaţi de celălalt aproape întotdeauna înseamnă că există aspecte ale creativităţii noastre pe care nu le exprimăm. Când în relaţia noastră apare starea de cooperare şi camaraderie ne simţim încurajaţi şi susţinuţi să ne exprimăm, să fim creativi, să ne manifestăm potenţialul ascuns până atunci. Iar dacă ne asumăm responsabilitatea de a ne manifesta în faţa lumii, atunci lumea îşi deschide porţile în faţa noastră.
Responsabilitate, conştienţă, optimism, curaj – sunt calităţi necesare celor care abordează o relaţie de cuplu spiritual. Dar, important e că această realizare este posibilă şi că fiecare strop de efort pe care îl depunem merită. Pentru că şi răsplata este pe măsură. Iubind pe altcineva învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi pe toţi ceilalţi oameni, iar aprofundând intimitatea cu fiinţa pe care o iubim ne apropiem de Dumnezeu, împlinindu-ne astfel ţelul principal al vieţii noastre pe Pământ.


Un comentariu:

  1. Iubirea provaduita acum este mai mult un sofism, oamenii aspira la iubire dar nu ii acorda linistea, relaxarea si timpul necesar datorita nevoilor perpetue inventate si dirijate de o "evolutie" directionata gresit de Ego-ul omniprezent, Iubire este extaz prin armonie, o punte intre miracol si magie, dar sunt prea insignifiant, iar un vocabular este prea sarac pentru a o putea descrie la adevarata ei valoare, dar zic eu, este unicul element, extrem de rar, caruia ii datoram exista, protectia Divinitatii aici pe Pamant.

    RăspundețiȘtergere

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.