În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…
Până nu
demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem
energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul
nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru
dispune de un emiţător şi mai puternic – inima – care generează un câmp
electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta
este una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX: faptul că
inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în
trupul uman.
Responsabil
pentru această descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a
realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest
organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligența inimii” şi că
influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Măsurătorile
realizate au arătat că inima generează un câmp electric care se extinde cu mult
în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, arătând ca
un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri. Institutul
de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi
cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem
motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi
kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.
Cum
poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise
informaţiile? În primul rând prin emoţii.
Ştiinţa ne
spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi
magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi
cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de
care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze
atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând
astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte
studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de
inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume convingerile noastre,
toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm
vieţile. Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales
convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate
emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin
sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură,
supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi
kilometri în afara noastră. Trăgând
linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri
electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de
inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000
de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se
explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât
doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin
intermediul inimii decât prin intermediul creierului.
ADN-ul
uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare
Există
încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm
realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod
tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege la nivelul
micro-universului nostru.
Studiile
de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care
sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine „vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine „vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.
În
experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de
aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a
fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru
foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor:
printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate. Acest
aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem
creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din lumea
înconjurătoare. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce
tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte
integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Iar
experimentul nu se opreşte aici. Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă,
fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat
poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi
fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate. Concluzia
experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne
uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp,
suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu
de aceasta.
ADN-ul
uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

S-a
observat un lucru care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să
se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au
putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au
participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar
prin intermediul emoţiilor lor puternice. Când subiecţii experimentului emiteau
stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se
deschideau, se măreau. Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie,
frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile
sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie. S-a observat
astfel, în mod empiric, cum emoțiile, convingerile, sentimentele noastre pot
modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.
Mai mult
chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea
fi anulată de îndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă,
iubire şi fericire. Aceste
descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din
exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetica.
Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior
şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se
numără atât reacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste
semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale
codurilor lor genetice.
Cu
ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre
emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea
loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe
în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent
dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

În
continuare vă invităm să vizionați două prezentări realizate de dr. Lipton,
care în anul 1982 a început să studieze principiile fizicii cuantice şi modul
în care ar putea fi integrate în înţelegerea sa despre sistemele de procesare a
informaţiei de la nivelul celulei. Dr. Lipton a elaborat studii revoluţionare
despre membrana celulei, ce au dezvăluit că stratul exterior al celulei era un
omolog organic al unui computer, echivalentul celulei pentru creier.
Studiile
sale efectuate la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii Stanford, între
1987 şi 1992, au dezvăluit faptul că mediul, operând prin intermediul membranei
celulare şi controlat de către manifestările şi psihologia celulei, activează
sau dezactivează genele. Descoperirile sale, ce au mers împotriva viziunii prin
care viaţa e controlată de gene, au prevestit unul dintre cele mai importante
domenii de studiu de azi, cel al epigeneticii. Două reviste importante de
ştiinţă pornite din aceste studii au definit căile moleculare ce conectează
mintea şi corpul. Multe articole ce au urmat acestora, realizate de alţi
cercetători, au validat conceptele şi ideile sale. Dr. Bruce Lipton este văzut
ca una dintre vocile de marcă ale noii biologii.
Mariuse,n-am vazut un gol,o secunda de la acest wc,dar merg cu Rusia lui Putin,prefer si Mexicul,Brazilia,BRICSul binenteles,sub nici o forma vreo zionista abonata.
RăspundețiȘtergereTrump imi provoaca greata,a trecut aproape 2 ani de mandat si ragaie a DEZBINARE,macar sa ma insel,in schimb Putin e pe val,un val al LUMINII,de la BRICS vine DEZVALUIREA si vreau sa vina DESPARTIREA noastra fata de cei care sunt de partea intunecatilor,sa zburdam liber pe noul pamant,sa nu mai avem de-a face cu pierdutii Universului.
Si o urare pentru satan ,lucifer si adeptii lor- MARS de-aici!
Si binenteles NAMASTE, pentru cei ai LUMINII!
Synchronized Meditation
RăspundețiȘtergerehttps://synchronized-meditation.com.pl/