Introducere în Ayurveda (video)

  Ayurveda reprezintă un sistem complex de vindecare naturală care provine din India. În limba sanscrită, cuvântul Ayurveda înseamnă „Ştiinţa vieţii”. „Ayus” înseamnă „viaţă” şi se referă la energia fundamentală a vieţii, iar „Veda” înseamnă cunoaştere sau, altfel spus, ştiinţă. Ayurveda reprezintă prin urmare un inestimabil tezaur de cunoştinţe teoretice şi practice care ne ajută să aflăm care sunt cele mai bune indicaţii pentru îmbunătăţirea stării vieţii fiinţei umane. Sistemul tradiţional Ayurveda a apărut şi a fost practicat în mod curent în India, încă de acum 5000 de ani. Sursele scrise ale acelor timpuri atestă faptul că Ayurveda reprezintă cea mai veche ştiinţă tradiţională de vindecare şi de menţinere a stării de sănătate. Cunoscută şi răspândită mult dincolo de spaţiul geografic al Indiei, Ayurveda a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinii alternative.

La ora actuală, Ayurveda reparrezintă cel mai cuprinzător şi totodată cel mai uşor de înţeles sistem de vindecare naturală. Aceasta a făcut ca în ultimul timp, în majoritatea ţărilor din Occident, cunoaşterea Ayurveda-ei să trezească un viu interes, simultan cu o preocupare din ce în ce mai mare pentru aplicarea practică a metodelor terapeutice revoluţionare pe care această ştiinţă milenară le include. Tocmai de aceea, în prezent, unele lucrări contemporane afirmă despre Ayurveda ca aceasta va putea în scurt timp să devină, datorită simplităţii şi accesibilităţii sale, medicina naturală a acestei planete.

În Ştiinţa milenară a Ayurveda-ei, starea de sănătate a fiinţei umane reprezintă o stare de echilibru şi de armonie care se stabileşte atât între diferitele forţe subtile vitale care animă fiinţa umană, cât şi între Microcosmosul fiinţei umane şi ambianţa exterioară (Macrocosmică) în care ea trăieşte. În viziunea înţelepciunii milenare a sistemului Ayurveda, echilibrul individual şi armonia fiinţei umane cu Universul (Macrocosmosul) prezintă atât o dimensiune verticală, ascendentă şi evolutivă, cât şi o dimensiune orizontală, de interacţiune relaţională. Starea de sănătate reprezintă o condiţie dinamică a fiinţei umane. Ea este o expresie a echilibrului şi armoniei trăite la toate nivelurile fiinţei. Or, pentru fiinţa umană care aspiră din toată inima către atingerea stării de comuniune extatică cu Dumnezeu, care presupune o deplină libertate interioară, echilibrul şi armonia reprezintă condiţiile de manifestare a acesteia. Este prin urmare uşor de înţeles de ce pentru fiinţa umană care urmăreşte în mod sincer să trăiască în mod plenar starea de libertate spirituală, este atât de necesară atingerea şi menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate. O stare de sănătate fizică, psihică şi mentală cât mai bună decondiţionează fiinţa umană şi îi oferă o viziune clară asupra Realităţii lui Dumnezeu. Înţeleasă astfel, ca expresie a echilibrului interior şi a armoniei cu exteriorul, starea de sănătate reprezintă condiţia de bază pentru atingerea perfecţiunii spirituale şi a fuziunii ultime cu Dumnezeu Tatăl.

În acest sens una dintre lucrările celebre de Ayurveda „Sushruta-Samhita” menţionează: „Ştiinţa vieţii (Ayurveda) este veşnică şi conferă merite, prestigiu, fericire, longevitate, mijloace de trai şi oferă fiinţei umane accesul la Cerul divin (Dumnezeu)”.

La începuturile Ayurveda-ei, în India antică, acum câteva mii de ani, oamenii se bazau în mod preponderent pe capacităţile lor intuitive excepţionale şi totodată explorau realitatea manifestată prin intermediul unor capacităţi de percepţie mult superioare celor pe care noi le utilizăm în mod obişnuit astăzi şi care în prezent sunt numite capacităţi de percepţie paranormale. În plus, datorită faptului că oamenii acelor timpuri trăiau chiar în mijlocul Naturii, cunoşteau mult mai bine efectele tainice ale plantelor de leac, ale arborilor sau ale mineralelor, ale căror părţi constitutive le foloseau în prepararea feluritelor remedii naturale sau a unor elixiruri aducătoare de vigoare, armonie şi fericire.

Înţelepţii din timpurile trecute dispuneau de un tezaur inestimabil de cunoştinţe pe care îl aveau prezent în propria lor fiinţă, transmiţându-l prin iniţiere fiinţelor pregătite şi dornice să acceadă la această cunoaştere fundamentală (Ayurveda). Pentru aceste fiinţe excepţionale din trecut Ayurveda reprezenta o veritabilă artă a vieţii pline de armonie, al cărei scop esenţial consta în realizarea stării de nemurire spirituală ce survine prin revelarea Spiritului Nemuritor Divin (Atman). Cunoaşterea Ayurveda-ică ne revelează faptul că atât perfecţiunea spirituală, cât şi perfecţiunea minţii sau cea a trupului reprezintă condiţii la fel de importante pentru atingerea stării de nemurire spirituală.

Dezvăluind unele dintre tainele laturii secrete ezoterice a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda), lucrarea celebră „Charaka Samhita” afirmă: „Deoarece Ştiinţa sacră a Ayurveda-ei este benefică umanităţii atât pentru viaţa ce se desfăşoară în această lume fizică, cât şi pentru viaţa ce va urma într-una din lumile (sferele subtile sau tărâmurile) în care fiinţa spirituală va continua să existe după părăsirea planului fizic, ea (Ayurveda) este considerată de către înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre (Veda) ca fiind cea mai sacră şi mai onorată dintre acestea (Veda-e)”.

Ştiinţa Ayurveda-ei are ca obiect atât viaţa din această lume fizică, cât şi condiţiile premergătoare ale vieţii viitoare, desfăşurată după aşa-zisa moarte fizică, într-o dimensiune subtilă, într-una dintre lumile sau tărâmurile subtile astrale sau cauzale. Ştiinţa Ayurveda-ei este pentru fiecare fiinţă umană un ghid nepreţuit pentru sănătate şi acţiuni binefăcătoare. Aşa cum se precizează în tratatul fundamental secret de Ayurveda, „Charaka Samhita”, ştiinţa Ayurveda-ică ne indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat, fericit sau nefericit în condiţiile de viaţă ale fiinţei umane, ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, precum şi măsura vieţii în sine”. În conformitate cu această viziune tradiţională, viaţa oricărei fiinţe umane poate fi o viaţă fericită, atunci când, prin menţinerea stării de echilibru, fiinţa nu este afectată de boli fizice, psihice sau mentale sau o viaţă nefericită, în care fiinţa se confruntă cu suferinţa ce însoţeşte tulburările sau bolile de tot felul.

De asemenea, viaţa fiinţei umane poate fi o viaţă bună, în care fiinţa are o orientare spirituală ascendentă, care îi permite să îndeplinească acţiuni bune, aducătoare de virtute şi când ea este devotată ajutorării pline de bunăvoinţă a celorlalte fiinţe sau o viaţă care este rea, în care ea stagnează din punct de vedere spiritual sau chiar involuează, fapt care corespunde cu îndeplinirea unor acţiuni rele, cu efecte negative. Aceste precizări ne indică perspectiva profund spirituală pe care o are cunoaşterea teoretică şi practică cuprinsă în această Ştiinţă străveche (Ayurveda). Tocmai de aceea, Ayurveda este onorată de către cei înţelepţi ca fiind o Ştiinţă Sacră prin excelenţă. Ea este unanim apreciată ca fiind „Cunoaşterea secretă cea dătătoare de viaţă”.

Ceea ce este însă mai puţin cunoscut în prezent de către cei mai mulţi oameni este latura secretă, ezoterică, a Ştiinţei milenare a Vieţii (Ayurveda). Scrierile păstrate până în zilele noastre cuprind doar o mică parte din ceea ce în trecut reprezenta cunoaşterea esenţială, iniţiatică, a Ayurveda-ei. Chiar şi aşa, ceea ce este inclus în scrierile păstrate până în prezent se găseşte consemnat adeseori într-o formă misterioasă, a cărei descifrare bazată pe decriptarea unor simboluri arhetipale este posibilă numai printr-o cât mai profundă introspecţie şi deschidere spirituală.

Toate sursele Ayurveda-ice scrise, existente la ora actuală concordă asupra faptului că transmiterea cunoaşterii Ayurveda-ice s-a realizat în trecut într-o formă iniţiatică. În decursul timpului au existat două etape majore ale transmiterii iniţiatice a Ştiinţei Vieţii. Prima etapă este numită „Tradiţia divină” şi cuprinde procesul iniţiatic al transmiterii originare a Ayurveda-ei ce a avut loc în lumea subtilă superioară a fiinţelor celeste, începând de la Brahma, aspectul lui Dumnezeu de Creator al Universului. Cea de-a doua etapă majoră este numită „Tradiţia înţelepţilor” şi include procesul iniţiatic al transmiterii Ştiinţei Sacre a Vieţii ce a avut loc în lumea oamenilor, odată cu momentul revelării de către Indra (fiinţa divină ce îndeplineşte rolul de ocrotitor al discipolilor căii spirituale) a Ştiinţei Vieţii (Ayurveda) înţelepţilor ei plini de compasiune faţă de toate fiinţele umane.

Ca să poţi “apuca” de undeva ştiinţa vechii Indii, ca să înţelegi cum o curgere de înţelepciune care strălucea în conştienţa oamenilor în timpuri apuse s-a tradus într-o altă metodă atât de curată si simplă pentru vindecare trebuie să păşeşti cumva peste hotarul magicului şi să înţelegi de ce nu există reţete în Ayurveda, e o abordare completă a sistemelor energetice umane dar şi o parabolă în lumea culorilor, elementelor, caracteristicilor ascunse ale plantelor (elemente şi legături pe care ştiinţa abia de curând a reuşit să le explice prin intrarea în lumea nevăzută, tot mai mică a microcosmosului din noi şi prin genetică, prin identificarea unor markeri biologici şi a unor relaţii de inter-dependenţă, magnetism şi repingere între proteine esenţiale şi câte şi mai câte) şi introspecţie în sinele profund al manifestărilor umane.

Treimea Vedică ce ne este revelată prin principiile active pe care le identifică în tiparele umane sunt următoarele:

VATA – energia AERULUI şi a SPAŢIULUI (având ca element principal vântul) care oglindeşte principiul mişcării pentru relizarea respiraţiei şi al transmisiei de la şi spre creier a impulsurilor nervoase (ca elemente reper în plan fizic);

PITTA – energia FOCULUI şi a APEI (având ca element principal bila-colecistului) care oglindeşte principiul metabolismului pentru prelucrarea alimentelor, apa şi aerul pentru funcţionarea intelectuală

KAPHA – energia APEI şi PĂMÂNTULUI (având ca elemnt principal flegma) care oglindeşte principiul structurii pentru coeziunea celulară şi formarea muşchilor, tendoanelor, oaselor şi a grăsimilor

Aceste elemente constituente ale primului nivel de abordare, în analiza structurilor umane devine punct de pornire pentru catalogarea individului şi includerea acestuia într-una din cele trei categorii, urmărind citirea şi oglindirea fiecăruia în una din cele trei categorii de mai sus, urmărind esenţele care desemnează cele trei atribute: mişcarea, metabolismul şi structura. Construcţia acestui echilibru se face practic prin echilibrarea cantităţii substanţelor aferente celor trei energii din corpul fizic.

Urmărind compunerea părţilor componente ale sistemului ajungem la cele 5 Devanagari (nivelul elementelor bazale pe care le regăsim în toate cunoştinţele ezoterice în toată medicina holistică pentru că e primul nivel de manifestare al fizicului) acestea fiind următoarele: Prthvi (pământul), Jala (apa), Agni (focul), Vayu (aerul) şi Akasa (cerul – care în alte curente este identificat cu eterul, prima barieră şi în acelaşi timp prag de trecere către următorul nivel de vibraţie şi conştiinţă). 

Cele 5 elemente care compun lumea fizică la nivelul producerii legăturilor dintre ele de subordonare, de complementaritate, de echilibru, de paralelism şi de oglindire sunt practic principii care sunt traduse în practica Ayurvedică ca “ştiinţă” aplicată şi spun ştiinţă pentru că în practici foarte vechi întâlnim proceduri specifice de pediatrie, de chirurgie chiar. Asta nu înseamnă că aplicarea tehnicilor ancestrale de echilibrare a fluxurilor interne folosind odată gustul şi apoi digestia ca oglindă internă a acestui simţ primar nu constituie baza tehnicilor, dar prezenţa (documentată chiar de către britanici în anul 1794) acestora demonstrează o continuitate şi o înţelegere peste “normalul” zonei temporale respective. E dovada directă a acelei curgeri despre care vorbeam mai devreme, al cărei fluviu ce curgea viu în conştiinţă a devenit acum un pârâiaş, dar care, idem pârâiaşelor de munte, se va umfla odată cu ploaia ce va să vină, să devină iar torent, să strălucească apoi ca drum pentru suflet şi să rămână doar ca amprentă, nemaifiind utilizată pentru vindecare pentru că nu mai e nevoie.

Cele trei doshas pe care le-am prezentat mai sus (energiile după care sunt clasificate personalităţile umane pe care tratamentele naturiste Ayurvedice le identifică în Vata, Pitha şi Kapha) sunt practic compuneri diferite ale celor 5 Devanagari (elemente de bază ale lumii fizice) şi pentru a le echilibra se utilizează tehnici ca masajul, echilibrarea umorilor prin utilizarea plantelor şi a mineralelor (chiar şi combinaţii ale acestora), exerciţii de tip Yoga sau meditaţia. De asemenea, observaţia este esenţială în practica Ayurvedică şi presupune câteva puncte principale de observaţi în octava pe care acestea o compun: măsurători ale corpului, consistenţa, esenţa, dieta, capacitatea şi sănătatea psihică, vitalitatea, digestia sau vârsta. Sunt diverse zone ale corpului care oferă date suplimentare în diagnoză cum ar fi limba sau ochii. A ştii să citeşti aceste semne înseamnă a înţelege şi trăi legile constitutive ale Ayurvedei. Şi în practica medicală, pe lângă tehnicile enunţate mai sus putem întâlni de asemenea cure de detoxifiere sau tratamente calorice, toate însă menite a echilibra curgerile şi procentele umorilor în corp.

Ce este de importanţă colosală în această practică se compune practic în trei aspecte ce trebuie sesizate şi integrate în viaţă dacă simţim că legile care structural formează medicina Ayurvedică ni se potrivesc:

   - în primul rând să ne facem traducerile în funcţie de cunoştinţele noastre şi să studiem în orice mod ne este la îndemână în cazul în care acest subiect te face să ieşi din starea normală de existenţă (simţi atracţie, o bucurie neexplicată sau simţi pur şi simplu că ai o legătură organică cu principiile de aici) ca să înţelegem şi să aplicăm în viaţă principiile acestea

   - să suprapunem aceste cunoştinţe peste orice alt fel de medicină cunoaştem sau practicăm pentru a rotunji acel domeniu, pentru că toate aceste ciobuleţe vor compune în final oglinda magică din basm ce răspunde la orice întrebare

   - să extragem acele componente pe care le putem integra ori în viaţa actuală, ori în meseria pe care o practic, ori ca filosofie în gândire, să faci ceva cu aceste elemente (toate informaţiile care ne sunt importante sunt acolo pentru a fi folosite, e singurul mod în care sufletul acceptă acele informaţii şi le contorizează ca experienţă circulară, încheiată)

Cu siguranţă că îl cunoaşteţi şi pe principalul promotor actual al medicinei Ayurvedice în persoana lui Deepak Chopra şi care este exemplul perfect pentru ceea ce spuneam mai sus. Un medic endocrinolog care a traversat asemenea multora domeniul “home” şi a aterizat în medicina alternativă, iar această transmutaţie dovedeşte puterea regulilor enunţate mai sus dar ne şi arată legătura imediată dintre acest proces şi spiritualizare. Dacă nu îl cunoaşteţi îl puteţi asculta vorbind despre Ayurveda.

   Surse: http://www.yogaesoteric.net/ ; http://noulpamant.ro/

   Ayurveda - Arta de a Fi