duminică, 16 iulie 2017

Burebista – cel mai mare rege al Tracilor


   Poate, după aproape 4 ani de când am inițiat acest blog în mediul on-line, a sosit momentul să public și adevărata istorie despre marele rege geto-dac Burebista. Numele blogului nu este întâmplător, ci mi-a fost inspirat instantaneu, fără să mă gândesc prea mult. Sensul ezoteric, dacă până acum nu l-ați intuit, este acesta:
 Așa cum Burebista a unit toate triburile trace și a făurit un mare popor ce a speriat chiar și Roma, liderul atotstăpânitor de atunci, noi, comunitatea spirituală să acționăm în prezent ca omenirea să devină o singură națiune planetară, liberă cu adevărat, trăind în pace, armonie și abundență (nu cea din înțelesul prezent ci cea exprimată de Bashar), să învingem actuala cabală prin desăvârșire spirituală, discernământ spiritual, cunoaștere, iubire și uniune cu aproapele nostru și implicit cu Dumnezeu Tatăl/Mama.  La sfârșitul articolului puteți viziona și filmul românesc realizat în perioada socialismului multhulit...   
           M.S.
                 “Istoria este cea dintâi carte a unei națiuni”.

 Mergând pe această idee, vă prezint în continuare câteva episoade din istoria românilor, pentru a nu uita de unde venim și ce am făcut ca să ajungem în situația de azi…
Boerebistas, bărbat get, luând conducerea neamului său, a ridicat pe oamenii aceștia ticăloșiți de nesfârșitele războaie și i-a îndreptat prin abstinență, sobrietate și ascultare de porunci, așa încât, în câțiva ani, a întemeiat o mare stăpânire și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine; ba a ajuns să fie temut chiar și de romani pentru că trecea Istrul fără frică, prădând Tracia până în Macedonia și Iliria, iar pe celți, cei ce se amestecaseră cu tracii și cu ilirii, i-a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Critasiros, precum și pe taurisci, i-a nimicit cu desăvârșire…” – Strabon, Geographia.


Nicicând nu au avut tracii, fie ei daci sau de altă sorginte, un lider mai impunător și mai influent decât a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor săi, locuitorii cetății Dionysopolis, Balcicul de astăzi, cei care îl numeau cu mândrie “cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”. Este regretabil faptul că, astăzi, surse care să ne redea adevărata complexitate a geniului lui Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui rege trac, lipsesc cu desăvârșire. Au rămas doar ecourile faptelor sale în operele unora dintre cei mai iluștri istorici antici, acestea fiind, de fapt, singurele date pe care le deținem. Suficient, însă, pentru a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabilă a celui care a influențat decisiv istoria din urmă cu mai bine de doua milenii. 

Păstrând proporțiile, putem compara pe “cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia” chiar cu Alexandru Macedon (tot de origine tracă)… un lider ce a reușit într-un timp foarte scurt să îi unească pe cei de un neam cu el, să supună seminții îndepărtate și să sfârșească neînfrânt în luptă o existență demnă de marile personalități ale istoriei. Și tot asemenea lui Alexandru Macedon, Burebista a luat odată  cu el ceea ce realizase. Uciși în urma unor comploturi, cei doi monarhi nu au lăsat în urmă imperiile pe care le creaseră, acestea fiind sfâșiate și împărțite între cei care le-au urmat la conducere. Cine a fost, însă Burebista, care au fost realizările sale și cine au fost personajele cheie care i-au influențat decisiv acțiunile, vă invit să descoperim împreună în cele ce urmeaza.


            Burebista – un personaj enigmatic
Aproape orice manual de istorie, în special din seria celor post-decembriste, susțineau că Burebista, marele rege al daco-geților s-a înscăunat rege în anul 82 î.Hr. și a căzut pradă unui complot al nobililor în anul 44 î.Hr., același an în care își pierdea viața, într-un mod similar, Iulius Caesar. Chiar dacă nu sunt departe de adevăr, astfel de afirmații sunt, însă, nesigure. Cu siguranță că atari probleme nu s-ar fi ridicat dacă, din operele istoricilor antici care s-au ocupat cu istoria dacilor, s-ar fi păstrat măcar una... Poate cea mai importantă dintre aceste lucrări, “Istoria Geților”, scrisă de Dion din Prusa (cca 40-120 d.Hr.) sau Dion Chrysostomos (Gura de Aur), așa cum mai era cunoscut istoricul antic, mai există încă în secolul al VI-lea d.Hr., după cum afirmă un alt istoric important, gotul Iordanes. Chiar dacă acesta din urmă face o gravă confuzie confundându-i pe goți cu geți, cel mai probabil în ideea de a găsi pentru neamul său un trecut strălucit, informațiile preluate de acesta din opera lui Dion Chrysostomos sunt în măsură să facă oarecare lumină asupra trecutului lui Burebista:
“Apoi, în vreme ce la goți (geți) domnea Buruista, a venit în Goția (Geția) Deceneu, pe vremea când Sylla a pus mâna pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Buruista i-a acordat o putere aproape regală. După sfatul acestuia, goții (geții) au început să pustiască pământurile germanilor pe care acum le stăpânesc francii”.

Se înțelege astfel că Burebista domnea deja în anul 82 î.Hr., an în care Sylla lua titlul de dictator la Roma. Ca înscăunarea să nu putea fi departe de această dată o arată însăși durata domniei lui. Numai dacă presupunem că moartea sa a avut loc în anul 44 î.Hr, și avem deja 38 de ani în care Burebista a stăpânit peste întregul neam al daco-geților. Cu atât mai mult dacă susținem acea opinie a istoricilor care afirmă că tragicul sfârșit al regelui dac a avut loc cu puțin timp înainte de războaiele panonice ale lui Octavianus (35-33 î.Hr). 
Evident, o domnie atât de îndelungată nu era ceva neobișnuit pentru lumea antică.

 Același Iordanes vorbește de un urmaș al lui Burebista, Scorilo/Coryllus, ce a condus destinele dacilor timp de 40 de ani. Teres, regele odrișilor (traci din sudul Dunării), a trăit nu mai puțin de 92 de ani, după cum susține istoricul Theopompos, iar contemporanul lui Burebista, Mithridades al VI-lea Eupator a domnit 48 de ani (111-63 î.Hr.). Chiar dacă nu îl putem alătura regilor din sudul și nordul Dunării, trebuie amintit și monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria omenirii, anticul faraon Pepi al II-lea Neferkare, cel care a stat în fruntea Egiptului pentru nu mai puțin de 94 de ani (cca. 2278 – 2184 î.Hr.).

Nu trebuie uitată, însă, nici acea parte a istoricilor care neagă vehement veridicitatea scrierilor lui Iordanes și implicit că Burebista ar fi fost un rege al dacilor în anul 82 î.Hr. Opinia acestora se bazează pe un document contemporan cu monarhul daco-get, stela ridicată în cinstea diplomatului Acornion din Dionysopolis (Balcicul de azi). Acornion, un apropiat al lui Burebista, este pomenit cu cinste de către locuitorii Dionysopolisului, ca unul dintre cei mai de seamă cetățeni, iar printre faptele sale se numără și o misiune diplomatică efectuată undeva între anii 70-62 î.Hr., la tatăl unui important rege dac, în cetatea Argedava (o locație încă neidentificată, aflată probabil undeva pe cursul râului Argeș). 
De aici și până la supoziția că este vorba de o misiune pe lângă tatăl lui Burebista, nu a mai fost decât un pas, ceea ce ar echivala cu o restrângere substanțială a anilor de domnie ai acestuia. Informația este, însă, supusă unor opinii total divergente în rândul oamenilor de știință, nu puțini fiind aceia care susțin că regele la care sosește Acornion în călătoria sa este chiar Burebista. De altfel, prietenia durabilă și ajutorul reciproc dintre cei doi sunt bine cunoscute. Mai mult, războaiele lui Burebista cu celții, care au loc în jurul anului 60 î.Hr., se petrec după unirea triburilor dace, eveniment care nu putea fi realizat într-un timp extrem de scurt. Cu siguranță, însă, că faptele marelui rege sunt mult mai importante decât biografia sa încă neelucidată.

        Cei trei coloși ai Europei și coșmarul celților
Premizele pentru o unire a triburilor dacice într-un singur neam erau deja create în momentul venirii la tron a lui Burebista. Izvoarele vremii arată, fără putință de tăgadă, o migrație a clasei războinice dace din nordul Dunării către Transilvania, acolo unde se naște un puternic centru politico-religios al strămoșilor noștri. În Germania, Ariovistus încercase unirea triburilor germanice împotriva Romei, în timp ce Mithridades al VI-lea Eupator întemeiase în Asia Mică un stat puternic și întins, ce se dorea un adversar pe măsura Cetății Eterne. Roma își amplifica tendințele expansioniste și chiar și la celții și la tracii sud-dunăreni apăruseră tendințele de unificare. Dacilor nu le lipsea decât un lider de geniu, iar acesta s-a dovedit, cu prisosință a fi Burebista.

                  Imperiul lui Burebista


Este cert că denumirea de rege în lumea barbară desemna, mai degrabă, un șef de trib sau al unei uniuni de triburi. Faptul că Burebista este numit “cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia” (un fel de rege al regilor) nu poate însemna decât că el reușise să se impună în fața liderilor locali și să îi supună pe aceștia sub o singură conducere, fapt nemaintâlnit în lumea tracilor. Este foarte posibil ca Burebista să nu fi avut de înfruntat fiecare trib dacic ci, mai degrabă, să fi realizat o mare unire a unor uniuni de triburi deja existente. Ca dovadă faptul că, după moartea sa, Dacia cea Mare se împarte în patru, apoi cinci părți, conduse de lideri mai puțin însemnați, probabil urmașii sau chiar șefii uniunilor de triburi supuse. Dar unirea dacilor într-un singur neam nu era decât primul pas din tumultuoasa domnie a lui Burebista. Așa cum anticipase Herodot, tracii uniți puteau fi cel mai puternic dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalți doi coloși rămași în lupta pentru Europa, odată cu moartea lui Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus și Cezar. Armata sa număra circa 200.000 de luptători “ticăloșiți de nesfârșitele războaie”, suficient cât să îl facă un rival de temut chiar și pentru Roma.  

  De altfel, Burebista nu se teme să îi înfrunte pe gali, pe germanici și chiar pe romani. În lupta dată între anii 73-72 î.Hr. de guvernatorul Antonius Hybrida cu locuitorii Histriei, locuitori sprijiniți de o armată de barbari, prezența lui Burebista ca adversar al romanilor este una cât se poate de probabilă. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma și, totodată, prima dovadă pentru el că romanii nu sunt invincibili. Luptele cele mai aprige se dau însă cu celții războinici aflați pe teritoriul Daciei. O succesiune a bătăliilor date de Burebista este greu de realizat. Puținele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales că el nu intra în atenția istoricilor greco-romani decât în momentul în care era evident că Dacia devenise o problemă spinoasă pentru “lumea civilizată”. Cel mai probabil, Burebista a declanșat războiul împotriva boiilor și tauriscilor aflați sub conducerea lui Critasiros în dorința de a elibera vestul Daciei de amenințarea și jafurile continue ale celților. 

Însuși Strabon afirma că, după ce cuceriseră Roma în anul 390 î.Hr., și după izgonirea lui de către romani “boiii se strămutaseră lângă Istru, trăind amestecați cu tauriscii și războindu-se cu dacii, până când aceștia le-au șters neamul de pe fața pământului”. Același Strabon susține că Burebista a “pustiit pe celții care erau amestecați cu tracii și cu ilirii și a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe taurisci”. Atât de cruntă a fost răzbunarea lui Burebista încât pământul celților boii, anarți și taurisci au rămas loc de pășunat pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar și Strabon se lasă uneori purtat de exaltare. Faptul că boii nu au fost exterminați, așa cum susține istoricul antic, o confirmă însuși Iulius Caesar, cel care îi descrie pe celții supraviețuitori încercând să scape de năpasta dacilor și căutând alianțe cu triburile galice pentru a prăda din nou. În plus, boii sunt cei care au dat numele Boemiei de astazi.

Nu la fel stau lucrurile și cu scordiscii aflați la gurile Tisei. Foști aliați ai dacilor în campaniile de jaf de la sudul Dunării, ei devin adversari ai lui Burebista și sunt aproape șterși din istorie de uriașa armată a dacilor. Că astfel au stat lucrurile, o poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat că, atâta vreme cât Roma era principalul advesar al lui Burebista, acesta să fi încercat o campanie împotriva latinilor știind că poate fi împresurat de celții cei războinici și imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un război pe cel puțin două fronturi, astfel că, o campanie îndreptată inițial spre celți și apoi spre cetățile de la Marea Neagră și către Balcani este cea mai plauzibilă desfășurare a lucrurilor. Cele mai sângeroase lupte ale lui Burebista se încheiaseră. Dacia fusese eliberată de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea sa în fruntea dacilor era departe de a se fi încheiat. 

Ducând o politică expansionistă demnă doar de marii luptători ai Antichității, el își îndreaptă atenția către bogatele colonii grecești de la malul Mării Negre. În anul 55 î.Hr., cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleacă în fața dacilor. Urmează Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din temelii cetatea ce cutezase să îl înfrunte), Tomisul și Mesembria. Alte cetăți refuză lupta și se predau pașnic, așa cum se întamplă cu locuitorii Dyonisopolisului. Munții Haemus sunt și ei trecuți în stăpânirea regelui neînvins al daco-geților. De acum, conflictul cu Roma părea inevitabil. Sfidând practic pericolul, Burebista întreprinde campanii de jaf în Macedonia și Iliria, acolo unde romanii se văd nevoiți să se recunoască înfrânți. Mai mult, monarhul dac încearcă să influențeze politica Romei și se implică puternic în războiul dintre Pompei și Caesar. Același Acornion din Dyonisopolis este omul care negociază din umbră cu Pompei în favoarea dacilor. Privită astăzi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, însă, una cât se poate de logică la momentul respectiv. Caesar avea toți sorții împotriva sa. Pierduse prima bătălie împotriva lui Pompei, iar acesta din urmă se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, într-un discurs public el lasă de înțeles că se baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul să fie puternicul susținător al romanului dacă nu dacul Burebista?



Istoria nu este, însă, una previzibilă. Deși o armată numeroasă a dacilor mărșăluia în ajutorul lui Pompei, Caesar anticipase pericolul și atacase fără să mai stea pe gânduri. La Pharsalos, el obține o victorie ce avea să schimbe fața lumii pentru totdeauna. Nu putem decât să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă războinicii daci ar fi ajuns la timp în ajutorul lui Pompei. Drept răspuns, noul lider al Romei nu se gândea decât la răzbunare. În Macedonia, el masează o armată uriașă, circa 150.000 de legionari, cu mult mai mult decât i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul său gând era acela de a da o lecție cutezătorului rege dac. Nu apucă să își ducă planul la îndeplinire. Este ucis în anul 44 î.Hr., în urma unui complot al senatorilor.



La scurt timp, Burebista cade pradă unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care îi supusese (și de atunci, toți marii conducători ai acestui popor au murit asasinați..., n.b.). Dacia este sfășiată aproape imediat în patru părți, apoi în cinci, așa cum ne spune istoricul Strabon. În Transilvania, acolo unde preotul Deceneu preluase puterea regelui și acolo unde se găsea cea mai puternică facțiune dacică, avea să se nască, cât de curând, un alt rege pe măsura lui Burebista… nimeni altul decât Diurpaneus – Decebal. El, marele rege Burebista, își ocupase deja locul printre zeii neamului său...

SURSA: http://www.mixdecultura.ro/2014/06/burebista-cel-mai-mare-rege-al-tracilor/?utm_campaign=shareaholic&utm_medium=facebook&utm_ source=socialnetwork

  Burebista – filmul



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.