luni, 14 iulie 2014

Experimentul Findhorn



Findhorn reprezintă o comunitate spirituală experimentală aflată în Scoţia de Nord, în apropierea Cercului Arctic, care este celebră deoarece aici există o grădină înzestrată cu proprietăţi cu totul deosebite.
Aflată în culmea gloriei la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, în grădina din Findhorn creştea varză ce cântărea 20 kg şi erau cultivate şi alte plante şi flori care aveau uneori dimensiuni de cel puţin două ori mai mari decât dimensiunile obişnuite, în ciuda faptului că solul era alcătuit doar din nisip şi în ciuda climatului rece şi ostil al Mării Nordice, în care vegetaţia nu se putea dezvolta normal.

Locuitorii acestui loc susţin că primesc instrucţiunile cu privire la cultivarea, plantarea şi îngrijirea grădinii lor de la spirite ale Naturii, care populează lumile subtile. Experimentul Findhorn a ajuns să fie privit ca o dovadă a capacităţilor şi a potenţialului excepţional al fiinţei umane atunci când aceasta coexistă într-o armonie totală cu natura.
Fenomenul Findhorn a început în 1962, când Peter Caddy (manager de hotel rămas fără slujbă şi fără perspectiva de a se angaja în domeniul în care mai lucrase), soţia sa Eileen şi prietena şi colaboratoarea lor Dorothy Maclean s-au mutat la Findhorn Bay Caravan Travel Park. Deşi parcul era un loc dezolant, situat lângă un morman de gunoi şi o clădire demolată, Caddy a simţit că fusese adus în acest loc cu un anume scop, fiind îndrumat acolo printr-un mesaj spiritual pe care îl primise soţia sa într-o meditaţie. Conform afirmaţiilor lui Caddy, aceeaşi voce le îndrumase fiecare acţiune a vieţii lor până în acel moment.

Eşuând în toate încercările sale de a-şi găsi de lucru, Caddy a început lucrul la grădină în 1963, pentru a face totuşi ceva util, deşi la Findhorn părea să fie foarte puţin probabil că va creşte ceva. Situat pe o peninsulă îngustă şi nisipoasă, care iese la Marea Nordului, Findhorn este expus din toate părţile unui vânt aproape constant, iar solul său nu este adecvat grădinăritului. Totuşi, Caddy a continuat cu grădinăritul.
Primul semn că demaraseră o acţiune unică în lume a apărut câteva luni mai târziu. În timp ce medita, Maclean a întrat în contact cu un spirit al plantelor, pe care ea îl denumea „Deva” şi care le-a spus că deţine secretul rezonanţei cu modelul arhetipal al fiecărei specii de plante. 
Deva-şii le furnizau informaţii specifice pentru fiecare aspect legat de grădină: la ce distanţă să fie plantate seminţele, cât de des să fie udate şi cum să fie remediate problemele care apăreau. De fiecare dată când se confrunta cu o problemă în ceea ce priveşte grădina, Caddy o ruga pe Maclean să-i ceară răspunsul lui Deva care putea să îi ofere întotdeauna detalii specifice menite să rezolve acea problemă. 
În doar un an Findhorn s-a transformat total. Caddy a descris grădinile sale ca fiind „preapline” de viaţă. Varza, care la maturitate ajunge în mod normal la 2 kg, avea de mai bine de 10 ori greutatea obişnuită. Broccoli creştea atât de mare încât plantele erau prea grele pentru a putea fi ridicate de la pământ de un singur om.
În 1966, când grădina era „în plină floare”, al doilea eveniment major s-a petrecut la Findhorn, odată cu venirea savatului R. Ogilvie Crombie, un prieten al lui Caddy, în vârstă de 66 de ani.
În acest an, Crombie a vizitat Findhorn pentru prima dată. La scurt timp după această vizită, Crombie se afla în Grădina Botanică Regală de lângă casa sa din Edinburgh, Scoţia, când a văzut un spirit al naturii, înalt de aproximativ 1 m, jumătate om, jumătate animal, dansând în faţa sa. Crombie a vorbit creaturii, care i-a spus că numele său este Kurmos. Conform spuselor lui Crombie, această întâlnire cu Kurmos l-a pregătit pentru cea care urma să aibă loc cu cel mai important spirit din întregul regat al Naturii – zeul Pan. Pan i-a explicat că el este spiritul ales pentru a reînnoi legătura pierdută dintre omenire şi spiritele naturii. Crombie transmitea periodic lui Caddy şi celor de la Findhorn ceea ce aflase de la Pan despre gnomi, zâne şi pitici precum Kurmos, care trăiesc şi acţionează în Natură, ajutând la creşterea plantelor.
Pe măsură ce vestea despre grădină s-a răspândit, Findhorn a devenit o comunitate model pentru partizanii mişcării New Age. Până la începutul anilor 1970, mai mult de 300 de oameni trăiau, munceau şi studiau la Findhorn. Locuitorii se considerau avangarda unei societăţi bazată pe principiile cooperării dintre oameni şi regatul naturii.
Dintre membrii iniţiali ai comunităţii de la Findhorn, doar Eileen a rămas până la mijlocul anilor ’80; ea şi Peter se despărţiseră, aceasta din urmă (împreună cu o parte din ceilalţi locuitori) s-au mutat în California de Nord, unde au format un centru de retragere denumit Shenoa. Findhorn a fost lăsat în grija generaţiei tinere. Trecând aparent la o altă fază, plantele, fructele şi legumele au revenit la dimensiunile lor normale şi niciunul dintre cei care au rămas să îngrijească grădina nu a mai relatat un contact direct cu lumea spiritelor naturii, aşa cum avuseseră Maclean şi Crombie în perioada anterioară.
Cu toate acestea, membrii mai noi ai comunităţii păstrează spiritul şi ideile iniţiale ale fondatorilor săi. Findhorn are un guvern democratic, o şcoală în aer liber şi o companie care susţine micile afaceri ale comunităţii.
Findhorn a avut cel puţin un „urmaş” – Perelandra, o grădină de 22 de acri şi o zonă în care se cultivă bumbac, aflată la 90 de km, la sud-vest de Washington, D.C. Reşedinţa Centrului de Cercetare a Naturii, Perelandra a fost înfiinţată la mijlocul anilor 1970 de Machaelle Small Wright, care afirmă şi ea că se află în legătură cu Deva-şii şi spiritele naturii. Spre deosebire de unele dintre fermele şi grădinile învecinate, Perelandra este rodnică indiferent de anotimp. Trandafirii şi legumele cresc acolo fără ajutorul vreunei substanţe chimice sau al compuşilor organici care să elimine mana sau insectele.
Experienţele lui Wright se aseamănă cu cele ale lui Dorothy Maclean de la Findhorn. Wright a spus că şi ea contactase în meditaţie Deva-şi şi spirite ale plantelor. De la acestea ea a învăţat totul despre grădina ei – de la tipurile de seminţe pe care să le planteze până la fertilizatorii pe care să îi folosească. Wright a spus că fără Deva-şii şi spiritele naturii care îi ghidează munca în grădină, ea nu ar fi putut avea aceste rezultate uimitoare.

Fragment preluat din Cartea Misterelor – O antologie a faptelor stranii, de profesor yoga Gregorian Bivolaru, publicată de 
Editura Shambala, tipărită de Ganesha Publishing House

             Drum drept spre Lumina !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.