vineri, 4 martie 2016

David Icke - Cum eradicăm o boală? Poliomielita și conspiratia vaccinului


Ni s-a spus că poliomielita a fost „învinsă” în majoritatea țărilor cu ajutorul unui vaccin, când, de fapt, ceea ce au făcut ei a fost să dea un alt nume simptomelor. Cutremurător, dar adevărat. Hei, Rotary International! Cum de susții această scamatorie? Informează-te mai bine! Am tot scris de-a lungul anilor despre poveștile horror ale marii industrii farmaceutice (Big Pharma) care a provocat și continuă să provoace atâta moarte și suferință. Dar uneori, nici mie nu-mi vine să cred cât venin pot avea în ei acești oameni.

Stăteam de vorbă recent cu prietenul meu, Mike Lambert, vindecătorul și omul de știință de la clinica Shen. Îmi spunea că a început să trimită informații membrilor organizației mondiale Rotary Inernational (francmasonică), dedicată, după cum ea însăși declară: „grupării unor lideri mondiali în afaceri și în politică, pentru a oferi servicii umanitare, a încuraja respectarea unor standarde înalte de etică în toate domeniile și a ajuta la crearea bunăstării și păcii în întreaga lume”. Sună bine și frumos, dar dacă nu verifici cu atenție aceste activități, poți crea un adevărat haos. Rotary International își mobilizează cele peste 32.000 de cluburi și cei 1,2 milioane de membri în eradicarea poliomielitei, prin ,,imunizarea” copiilor din întreaga lume.

De când a început campania, se spune că incidența bolii a fost redusă cu 99%. Ultimul 1% se declară că se află numai în 4 țări: India, Pakistan, Afganistan și Nigeria, unde boala paralizantă este „endemică” [n.tr.: are cauze locale]. Mike Lambert a decis să alerteze organizația Rotary International, pentru că cele de mai sus sunt pur și simplu aberații. Simptomelor de poliomielită li s-a dat un alt nume, pentru a face ca vaccinul să pară eficient și pentru a ascunde adevărata cauză a bolii – insecticidele și alți poluanți chimici. Mike mi-a dat să citesc un excelent articol, scris de jurnalista și realizatoarea de film Janine Roberts, cu titlul: „Polio: virusul și vaccinul”, publicat în revista The Ecologist. Cercetările ei sunt excepționale și vă voi împărtăși unele dintre ele în acest articol.

Versiunea oficială este aceea că incidența poliomielitei a început să scadă semnificativ după ce, pe la mijlocul anilor ‘50, a început imunizarea (și mie mi s-a făcut vaccinul, copil fiind) iar America a fost declarată „liberă de polio” în anul 1994. Povestea (pentru că, la urma urmei, e doar o poveste) continuă cu declarația că, grație efortului global de eradicare a poliomielitei, lansat în 1980 sub conducerea Organizației Mondiale a Sănătății, UNICEF și Fundației Rotary International, s-a ajuns la o eradicare de 99%, după cum am menționat mai sus. Adevărul este de fapt altul.
Paralizia infantilă a fost identificată în secolul al XIX-lea și a explodat în prima jumătate a secolului XX, dar numai în țările industrializate. I s-a dat numele de poliomielită de la termenii grecești polio (cenușiu), myelos (măduvă) și it is (inflamare).

La origine, se credea că otrăvuri precum plumbul, arsenicul și mercurul sunt cauza, iar dovezile, incluzând experiențe de laborator, confirmau această legătură. Când, în 1878, câțiva câini au fost expuși la plumb, celulele lor neuromotorii au suferit aceeași distrugere ca și la copiii cu paralizie infantilă. La fel s-a constatat și în 1883, experimentând cu arsenic. Ca o coincidență, după 1870, insecticidul pe bază de arsenic denumit „verde de Paris” a căpătat o largă utilizare la culturile de mere; apoi, din 1882, a fost înlocuit cu un insecticid și mai periculos: arseniatul de plumb. În același timp, numărul cazurilor de polio a început să crească. 

Janine Roberts scrie în acel articol:
,,Foarte repede, arseniatul de plumb a devenit pesticidul principal folosit la fructe și fructe de pădure în agricultura mondială. În 1907, a fost introdus arseniatul de calciu ca insecticid, mai ales în culturile de bumbac și în morile respective. Un an mai târziu, 69 de copii sănătoși au paralizat brusc în Massachusetts. Ei locuiau într-un oraș cu 3 mori de bumbac, în case situate mai la vale față de acele mori. De asemenea, în apropiere se aflau livezi în care, în mod sigur s-a folosit arseniat de plumb.

J.D. Rockefeller 
Au urmat și alte epidemii, dar autoritățile nu au investigat niciodată legătura (care, de altfel, era clară) cu insecticidele, iar copiii nu au fost niciodată testați pentru aceste otrăvuri și nu au fost tratați cu antidoturile toxinelor respective. În schimb, „sistemul” a decis că vinovatul trebuie să fie un virus ori o bacterie și soluția era să se găsească... un vaccin.
Toate acestea au fost orchestrate de diabolicul J.D Rockefeller (foto) și de rețeaua aservită familiei sale, care la rândul ei este subordonată Casei Rothschild. Rețeaua Rothschild - Rockefeller a creat un sistem de asociații medicale, ca Asociația Medicală Britanică (BMA) și Asociația Medicală Americană (AMA), pentru a controla profesia medicală la nivel global.

Mulți oameni, cred că medicina alopată sau Big Pharma a existat mai întâi, iar alternativele, ca homeopatia, au apărut mai târziu. De fapt, a fost exact invers, iar clica Rothschild - Rockefeller a finanțat crearea concernelor medicale pentru a înlocui ceea ce noi acum numim „medicină alternativă”, cu medicina lor. AMA a fost înființată în 1847 și a început imediat să controleze școlile medicale și metodele de tratament care erau predate și aplicate pacienților.

Această activitate a fost susținută de familia Rockefeller și de Fundația Illuminati „Carnegie”, care l-a însărcinat pe Abraham Flexner să viziteze instituțiile de învățământ medical și să raporteze dacă sunt apte să predea medicina sau nu. „Întâmplarea” face ca Abraham Flexner să fie fratele lui Simon Flexner (foto dreapta), care din 1903 până în 1930 s-a aflat în fruntea „cercetării” cauzelor și prevenirii bolilor la Institutul Rockefeller (în prezent, Universitatea Rockefeller). Raportul Flexner, publicat în 1910, cerea ca școlile medicale americane să impună standarde mai înalte la admitere și absolvire, iar predarea și tratamentele să adere numai la protocoalele din cadrul științei oficiale, aprobate. În ziua aceea s-a născut industria medicală așa cum o cunoaștem astăzi. Același om pus la înaintare de Rockefeller, Simon Flexner, împreună cu colegul lui de la Institutul RockefellerPaul Lewis, au fost direct implicați în răspândirea minciunii că poliomielita este cauzată de un virus și nu de chimicale otrăvitoare.

În 1908, doi oameni de știință din Austria, Karl Landsteiner și Erwin Popper, au luat o probă din coloana vertebrală a unui bebeluș de 9 luni, care era o victimă a paraliziei infantile, și au injectat-o în creierul a două maimuțe. Una a murit, iar cealaltă a paralizat. S-a constatat că maimuțele au prezentat același tip de distrugere a țesutului nervos ca în cazul paraliziei infantile la om. Bineînțeles că trebuia să se întâmple așa, pentru că ceea ce a fost prelevat de la copilul de 9 luni conținea ceea ce cauza paralizia la copii. Dar ce anume? Landsteiner și Popper au susținut că trebuie să fie un „virus invizibil” – nu... pe bune! – pe care ei nu l-au găsit. Simon Flexner și Paul Lewis de la Institutul Rockefeller au repetat „experimentul” și au ajuns la aceeași concluzie. Ei au declarat:
În mod clar, am eșuat în descoperirea unei bacterii... care ar putea provoca boala (paralizia)... Agentul infecțios al epidemiei de poliomielită aparține probabil unei clase de viruși foarte mici și filtranți, a căror existență nu poate fi demonstrată cu certitudine sub microscop.

Cu alte cuvinte, au injectat o „supă” infecțioasă în maimuțe și ele s-au îmbolnăvit la fel ca și copilul de la care au prelevat această „supă”. Nu a fost izolat nici un singur „ingredient”, au injectat totul, făcând experimentul irelevant din punct de vedere științific. Dar trebuia spus că un virus este cauza și, chiar dacă nu-l vedem, el trebuie să fie acolo. Așa spune domnul Rockefeller. Atunci s-a născut nonsensul: disputa a luat sfârșit, adevărul științific a fost acela că poliomielita este cauzată de un virus, așa că s-a trecut la cercetări pentru găsirea unui vaccin.

În 1938, președintele Franklin D. Roosevelt, care era controlat de Rockefeller, și el o victimă a paraliziei infantile, a lansat „Fundația națională împotriva paraliziei infantile” (NFIP). Aceasta a ignorat dovezile științifice privind cauzele reale ale bolii – toxinele – și a pornit o campanie de strângere de fonduri pentru cercetare, inducând frica în populație, pentru a vinde cât mai bine minciuna privind cauzele poliomielitei.

Decenii întregi, legătura între muște și poliomielită a fost tema principală.
Ilustrație din „Newark Evening News”, nr. 12, 12 iunie, 1916

Pe la sfârșitul anilor ‘40, Jonas Salk (foto dreapta), un medic și virusolog american


provenit dintr-o familie de ruși-evrei din New York, a declarat că a găsit „virusul polio” și pentru a crea un vaccin împotriva poliomielitei a folosit un virus care de fapt nu provoca această boală. Da, n-ați citit greșit, așa s-a întâmplat! Alt personaj cheie în „cercetările” pentru producerea vaccinului a fost Albert Sabin, de asemenea născut din părinți evrei stabiliți pe teritoriul Rusiei, angajat la „Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale”. Mai târziu, Sabin va dezvolta vaccinul oral al poliomielitei. Jonas Salk a început să testeze vaccinul pe la mijlocul anilor ‘50 și a afirmat că a omorât 17.000 de maimuțe în timpul testelor. Vaccinul folosea un „virus polio” care a fost omorât folosind o otravă – formaldehida. A fost un dezastru pe cale să se întâmple și... s-a întâmplat. Ce face sistemul în astfel de cazuri? Minte. 400.000 de copii americani au primit vaccinul, care a fost considerat un mare succes, pentru că „numai” 112 copii au contractat boala după ce au primit toate cele 3 doze de vaccin. Ceea ce autoritățile nu au spus, este faptul că acei copii care au paralizat după una sau două doze de vaccin sau la două săptămâni de la primirea celei de-a treia doze, nu au fost numărați. Mai grav, ei au fost numărați ca exemple de poliomielită care i-a afectat pe cei nevaccinați (deși fuseseră vaccinați).

Dr. Bernice Eddy, cercetătoare și șefa laboratoarelor pentru siguranța testării a Guvernului american, spunea în 1954 că vaccinul Salk cauzează paralizie severă la maimuțe. A fost redusă la tăcere, iar după un an, când pericolele enunțate de ea au fost confirmate, i s-a refuzat dreptul de a mai face cercetări pe poliomielită. În anul 1955, când vaccinul Salk a fost lansat de „Fundația națională împotriva paraliziei infantile” controlată de  Rockefeller, s-a anunțat că este sigur și că asigură o protecție completă împotriva poliomielitei. Lui Salk i s-a decernat Medalia Congresului iar clopotele bisericilor au sunat pentru a celebra câștigarea luptei împotriva poliomielitei. Numai că... nu era adevărat.

Beddow Baily, un renumit medic britanic care se opunea vaccinărilor, scria: ,,La numai 13 zile după ce s-a aclamat de către toată presa și radioul american că suntem martorii celei mai mari descoperiri medicale a secolului, și la 2 zile după ce ministrul britanic al sănătății a declarat că va începe imediat producerea vaccinului, au venit și primele știri despre dezastru. Copiii inoculați cu o anumită marcă de vaccin au contractat poliomielita! În zilele următoare au fost raportate din ce în ce mai multe cazuri de poliomielită, unele dintre ele induse și de alte mărci de vaccin.”


Numărul a continuat să crească și chirurgia generală a suspendat producția vaccinului în America. Au fost introduse reguli noi, pentru a face vaccinul mai „sigur” dar, după cum scrie Janine Roberts:,, ...în Boston, deși au fost vaccinați 130.000 de copii, după 4 luni s-au înregistrat peste 2.000 de cazuri de paralizie infantilă. În anul precedent, s-au înregistrat doar 273 de cazuri. Numărul cazurilor s-a dublat în populația vaccinată din New York și Connecticut și s-a triplat în Vermont. Numărul a crescut de 5 ori în Rhode Island și Wisconsin. Mulți au paralizat la mâna la care li s-a injectat vaccinul.”
Autoritățile erau în panică, așa că au decis să reducă numărul de cazuri de polio în mod artificial, prin ajustarea cifrelor. Înainte de 1956, se considera caz de poliomielită dacă un copil era paralizat timp de 24 de ore. Acum au schimbat perioada la 60 de zile. Reducerile cazurilor în cifrele oficiale au apărut chipurile mulțumită „eficienței vaccinului” și noilor reguli, care spuneau că oricine contractează polio în timp de 30 de zile de la vaccin, va fi înregistrat ca având o condiție pre-existentă, fără nicio legătură cu vaccinul. Asta se întâmpla în ciuda faptului că în 1957, New York Times scria că jumătate din cazurile de paralizie infantilă la copiii între 5 și 14 ani au apărut după vaccinare. Această tehnică de ajustare a cifrelor este metoda prin care se ascunde adevărul în această mașinărie globală a industriei farmaceutice Big Pharma, cunoscută sub numele de medicină modernă. 

Dar ajustatorii nu-și terminaseră încă treaba. Ei au schimbat denumirea, așa încât boala care mai înainte era cunoscută drept poliomielită, a devenit „meningită aseptică”, iar în 1958 doctorilor li s-a spus să înregistreze cazurile de poliomielită nu pe baza simptomelor, ci numai dacă descopereau prezența așa-zisului virus polio. Având în vedere că „virusul” poliomielitei cauzează paralizie infantilă, existau nenumărate cazuri care erau diagnosticate drept poliomielită în care așa-zisul virus nu fusese identificat. Aceste cazuri au fost înregistrate drept „paralizie acută flacidă non-poliomielitică” și „sindromul Guillain-Barré”. Aceleași denumiri se folosesc și astăzi. Toate aceste scamatorii și altele au dus la scăderea remarcabilă a cifrelor oficiale pentru cazurile de poliomielită, iar vaccinul a fost creditat ca fiind de succes, în timp ce cazurile de paralizie infantilă erau în creștere rapidă, dublându-se între anii 1957 și 1959.

Dr. Bernard Greenberg, șeful Departamentului de biostatistică al Universității North Carolina, a declarat în 1962, în cadrul unei audiențe în Congresul american, că paralizia infantilă a crescut cu 50% după introducerea vaccinului, între anii 1957 și 1958, iar între 1958 și 1959, aceasta a crescut cu 80%. Paralizia infantilă este cunoscută astăzi drept paralizie flacidă acuta (AFP) și în timp ce America este declarată „liberă de polio” mii și mii de copii contractează AFP, adică poliomielită sub alt nume. De asemenea, în SUA există mii de cazuri anuale ale sindromului  Guillain-Barré (din nou polio sub o altă denumire) și la fel se întâmplă și cu meningita aseptică. Apoi mai sunt mii de americani care anual contractează o afecțiune cunoscută sub numele West Nile Fever  (febra Nilului de Vest) care dă simptome similare cu cele ale poliomielitei, adică paralizie și insuficiență respiratorie.

Dacă s-ar lua în considerare definiția poliomielitei așa cum a fost ea enunțată înainte de 1957, astăzi s-ar înregistra mult mai multe cazuri decât cele existente în timpul epidemiei din anii ’50, care chipurile a fost eradicată de un vaccin. În final, OMS, a ales să folosească vaccinul oral al lui Albert Sabin, care conține un polivirus viu, creat în laborator și care poate trece cu ușurință la persoanele nevaccinate. Acesta conține chiar codul genetic ARN care-i permite virusului să sufere rapid o mutație genetică. Exista temeri că virusul creat în laborator prezintă un potențial mult mai periculos decât cel din natură, deoarece se poate transforma continuu și Dumnezeu știe ce probleme poate crea. În tot acest timp, cauza reală a poliomielitei sau a paraliziei flacide acute a fost ignorată în mod sistematic. Această cauză o reprezintă insecticidele, pesticidele și alte toxine.




Explozia de poliomielită corespundea cu introducerea de otrăvuri letale, împrăștiate în cantități mari pe culturi, boala fiind necunoscută în țări care nu utilizau agricultura chimizată. Era așa de evident, încât poliomielita devenise cunoscută și sub numele de „boala americană”. Prima epidemie de poliomielită într-o țară tropicală a coincis exact cu momentul în care s-a introdus nefastul insecticid DDT în Filipine, spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când campusurile militare americane au fost stropite cu DDT, pentru a scăpa de muște. Până și creatorul vaccinului oral, Albert Sabin (foto), a spus că poliomielita a fost cauza principală a morții soldaților americani staționați în acele campusuri, în timp ce oamenii care locuiau în zonele nestropite din Filipine nu au avut niciun caz. 

În 1944, s-a descoperit că DDT-ul afectează coloana vertebrală în același fel ca și în cazurile de paralizie infantilă. Deci, de ce l-au mai produs? După război, armata americană și-a vândut DDT-ul publicului, care l-a folosit în ciuda evidențelor. Un concentrat chiar mai periculos, cunoscut sub numele DDE, a fost de asemenea folosit pe scară largă. Mari cantități de DDT au fost găsite în laptele de vacă după ce vacile au fost spălate cu această substanță chimică, iar ceea ce a urmat, a fost o explozie de paralizie la copiii care au consumat acest lapte contaminat. Prin aceeași sursă, animalele de fermă și cele domestice au suferit aceleași simptome. 

Pare incredibil, dar oamenii erau chiar încurajați să-și stropească cu DDT casele, inclusiv dormitoarele copiilor, ca o protecție împotriva unei boli care în mod intenționat a fost pusă pe seama unui virus, și care de fapt era provocată de DDT, precum și de alte substanțe similare, toxice. S-a fabricat până și tapet impregnat cu DDT pentru camera copiilor, cu poze din personajele lui Disney. Ca rezultat, cazurile de poliomielită au crescut de 3 ori între anii 1940 și 1952. În perioada respectivă, endocrinologul dr. Morton Biskind își trata cu succes pacienții prin eliminarea din dietă a mâncărurilor contaminate cu pesticide, în special a laptelui. Alți doctori au avut rezultate similare. 


Biskind scria în American Journal of Digestive Diseases (Revista americană a bolilor digestive) din 1953: ,,Prin 1945, era cunoscut faptul că DDT-ul se depozitează în corpul mamiferelor și se va regăsi în laptele lor, însă, departe de a recunoaște o relație cauzală între DDT și poliomielită, care este atât de evidentă, încât în alt domeniu al biologiei aceasta ar fi imediat acceptată, aproape tot aparatul de comunicare, atât cel profan , cât și cel științific, s-a dedicat negării, ascunderii, suprimării, distorsionării faptelor, încercând să mascheze orice dovadă edificatoare. Calomnia, defăimarea și boicotul economic definesc această campanie.”


Dovezile erau și sunt amețitoare. Copiii aveau simptome de poliomielită după ce
mâncau fructe proaspete stropite, epidemia de paralizie apărând imediat după ce începeau stropirile. Când noile reglementari au redus stropirile și au interzis anumite substanțe chimice, numărul cazurilor de poliomielită a scăzut semnificativ. Dar insecticidele care în trecut au fost interzise, au fost reintroduse în zilele noastre, iar mediul înconjurător a fost îmbibat cu aceste toxine. Ca urmare, cazurile de paralizie infantilă sunt din nou în creștere – mai ales în țările care au ales soluția stropirii recoltelor cu  insecticide în deceniile recente. Vaccinul poliomielitic nu este numai inutil, ci și o acoperire pentru un alt scop, iar Big Pharma, Big Biotech și Big Government știu acest lucru. 

Oare cei de la Rotary International au fost păcăliți și ei, sau cunosc adevărul? Oricare ar fi situația, susținerea vaccinării în masă contra poliomielitei trebuie să înceteze!
 Dacă în ciuda tuturor evidențelor acest lucru nu se întâmplă, atunci vom ști răspunsul la întrebarea de mai sus.

   Sursa: The David Icke Newsletter, February 28th, 2010

           Drum drept spre Lumină ! 



Un comentariu:

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.