vineri, 16 octombrie 2015

Eckhart Tolle – Trezirea Spirituală

Să ne delectăm din nou din înţelepciunea lui Eckhart Tolle dobândită în urma procesului de trezire spirituală prin care a trecut, sub forma unui interviu.

Intrebare: In “Puterea prezentului”, aţi descris modul dramatic în care v-aţi trezit. Exact, ce credeţi că vi s-a întamplat?
Răspuns: Timp de mulţi ani am fost profund identificat cu gândirea şi cu dureroasele şi puternicele emoţii care se acumulaseră în mine. Gândirea mea era într-o mare măsură negativă şi simţul identităţii personale era şi el într-o mare măsură negativ, deşi studiind din greu, încercasem să-mi dovedesc mie însumi şi lumii, că eram suficient de bun. Dar chiar după ce am dobândit succesul academic, am fost fericit două, trei săptămâni şi apoi depresia şi anxietatea au revenit.
Noaptea aceea (când a început procesul schimbării), a fost o dez-identificare de acest vis neplăcut al gândirii şi al emoţiilor dureroase. Coşmarul devenise de nesuportat şi asta a iniţiat separarea conştiinţei de identificările sale cu forma. M-am trezit şi brusc mi-am dat seama de mine însumi că „Eu sunt” şi asta a fost profund liniştitor.

I: In carte aţi scris că un gând cristalizat a precedat acest moment : „Eu nu mai pot trăi cu mine însumi”. Spuneţi-ne despre asta.
R: Este interesant că ieşirea din gândire a fost declanşată, de fapt, de un gând. In acel moment, conştiinţa a privit gândul „Eu nu mai pot trăi cu mine însumişi mi-am dat seama că sunt doi: „Euşi „mine însumi” cu care nu mai puteam trăi. Apoi a apărut un alt mic gând: cine este acest sine cu care nu mai pot trăi? Dar nu a fost nici un răspuns, asta a fost ultima întrebare. Apoi nu a mai contat. Această pace mi-a schimbat şi percepţia despre lumea formei, lumea exterioară. Când m-am sculat a doua zi, totul era minunat, extrem de viu şi liniştit.
Fără a mai percepe lucrurile prin vechiul filtru al concepţiilor şi condiţionărilor trecute, se poate simţi că universul este extrem de viu, chiar şi aşa-zisele obiecte neînsufleţite. Adesea iau mici obiecte în mână şi doar le privesc şi simt că sunt vii. Fizicienii au confirmat că ceea ce noi percepem ca materie moartă, nu este deloc moartă. Totul este un câmp energetic extrem de viu. Această caracteristică este doar un aspect al vieţii vii, care sunt eu.

I: Continuaţi să trăiţi în starea de pace şi beatitudine pe care aţi experimentat- o după trezire?
R: In esenţă, da, pacea este acolo continuu. Există variaţii ale intensităţii. Iniţial a fost o experienţă intensă pentru mult timp – săptămâni, luni, ani. Era un fel de beatitudine, dar era aşa, doar în contrast cu ceea ce fusese mai devreme. Acum, acel tip de pace este ceva normal. De îndată ce beatitudinea a devenit normală, nu mai este beatitudine, este doar pace.

I: Trezirea a fost dramatică şi permanentă. Cei mai mulţi dintre noi încearcă să ajungă acolo, pas cu pas. Incă trebuie să ne surprindem când judecăm, sau când ego-ul acţionează şi să ne amintim să lăsăm asta să treacă. Trebuie să vă mai reamintiţi, vreodată, asemenea lucruri, sau trăiţi consecvent în conştiinţa înaltă, fără a mai trebui să vă corectaţi cursul vieţii?
R: Ei bine, au trecut ceva ani până când transformarea să fie pe deplin integrată în viaţa mea. La început, pe plan exterior, viaţa mea a continuat ca şi cum nu s-a petrecut nimic important, deşi exista o schimbare. Lucrurile veneau în viaţa mea fără nici un efort, cateodată la o scara mică, sau pe una mai mare.
Dar îmi continuam vechea mea viaţă, crezând că lumea academică încă era calea mea. Am fost acceptat la Cambridge şi din nou asta a venit fără efort, iar pentru un timp mi-a făcut plăcere. Apoi, treptat, am observat o greutate apăsătoare, deoarece toţi cei din jur erau în ego-urile şi minţile lor. Aşa că mi-a luat ceva timp, până când am fost pregătit să-mi dau seama cănu aici îmi este menit să  fiu!” Aproape că, în acel moment, ajunsesem din nou în starea de nefericire. A trebuit să mă readuc înapoi la momentul prezent. Era ca şi cum mintea mă trăgea de manecă, spunându-mi „Vino pe drumul ăsta către nefericire”. A trebuit să spun „Nu, nu merg acolo”.

I: Practica dumneavoastră spirituală cuprinde rugăciunea şi meditaţia, sau este mai mult o stare de a fi?

R: Este mai mult o stare de a fi. Eu nu mă rog pentru ceva, dar în trecut am folosit de câteva ori afirmaţii. De fapt, sunt mai aproape de înţelegerea că, pe un anumit nivel, lucrurile s-au întâmplat deja.
De exemplu, înainte de a scrie „Puterea prezentului”, am avut o viziune că deja scrisesem cartea şi că aceasta influenţa lumea. Am avut un simţământ că deja exista o carte, undeva în existenţă. Am desenat un cerc pe o foaie de hârtie şi i-am spus „carte”. Apoi am scris pe ea ceva despre efectul pe care l-a avut cartea asupra lumii, cum a influenţat viaţa mea şi viaţa altor oameni şi cum a fost tradusă în multe limbi, influenţând sute de mii de oameni. Dar nu am tras cercul pentru că am vrut ca asta să se întâmple – a fost mai degrabă ca şi cum scriam pe acea foaie de hârtie, ceea ce simţeam că este deja o realitate pe un anumit nivel.
Asta este ceea ce cred că oamenii ar numi materializare şi vizualizare adevărată. Nu lucreaza prea puternic, dacă gândiţi că aveţi nevoie să aduceţi ceva sau să atrageţi ceva către voi. Lucrează cel mai puternic, atunci când vă daţi seama că acel lucru este deja o realitate, pe un plan nevăzut. Există deja acolo. Si, atunci când vă daţi seama pe deplin că este deja o realitate, simţiţi puterea acestui lucru. Atunci, sentimentul pe care îl aveţi când priviţi o hartă a comorilor, nu este diferit de cel pe care îl aveţi în momentul în care se materializează.

I: Mulţi oameni caută ceea ce aţi numit „celălalt scop al lor” – ceea ce ar trebui să facă cu vieţile lor. Ce relaţie există între acesta şi „scopul interior”?
R: Chiar dacă vă îndepliniţi scopul exterior, asta nu vă va satisface niciodată, dacă nu v-aţi descoperit scopul interior, care este Trezirea, a fi prezent, a fi centrat în viaţă. Adevărata putere izvorăşte din prezenţă, este chiar prezenţa.
Unii oameni sunt chemaţi să facă lucruri mareţe în exterior, în această lume, prin crearea unei noi structuri ce reflectă conştiinţa lor care se trezeşte. Alţi oameni – pe care îi numesc susţinătorii frecvenţei – nu sunt chemaţi să iasă în lume şi să creeze lucruri mari în exterior. Scopul lor este să lase conştiinţa proprie să curgă în tot ceea ce fac – să facă totul, într-o manieră sacră. A face totul într-o manieră sacră, înseamnă a face totul, fiind pe deplin în starea de prezenţă. Orice faceţi, indiferent cu ce lucraţi, indiferent dacă este lucru manual, vorbiţi cu oamenii sau vindeţi ceva, fiecare lucru marunt cuprinde puterea şi simplicitatea prezentului.
De asemenea, starea de conştienţă a acestor oameni se răspândeste nu numai către toţi cei cu care vin în contact, ci schimbă şi conştiinţa colectivă, pe un nivel nevăzut.
In cele din urmă, fiecare mare realizare constă în mici paşi. Ridicaţi receptorul şi vorbiţi cu cineva. La celălalt capăt răspunde cineva şi spuneţi ceea ce aveţi de spus. Aşa percep eu viaţa mea. Nu mă văd: „O, fac lucrul ăsta mareţ ,deoarece voi ţine o conferinţă şi toată lumea se va transforma.” Dacă aş fi avut aceste gânduri, aş fi trăit stresat, deoarece mintea ar fi spus imediat: „Dar dacă nu va fi ca o inspiraţie pentru ei şi nu se vor transforma?” Astfel, realitatea este acolo, este doar fiecare moment prezent: ţi se cere să ţii o conferinţă. Ieşi dintr-o clădire şi te sui într-o maşină. Te uiţi pe fereastră. Ajungi la adresă. Stai pe un scaun. Aştepţi. Te urci pe scenă. Fiecare moment e simplu. Există doar asta.

I: Mulţi oameni spun că sunt nefericiţi şi totuşi nu doresc să se schimbe. De ce rămân oamenii legaţi de nefericirea lor?
R: Deoarece sinele nefericit, sau „eu cel nefericit”, a devenit o parte din simţul lor de sine, sau identitatea lor. Acesta le spune continuu cine sunt, sau cât de nefericiţi sunt. Ei nu vor să-i dea drumul, deoarece le este frică că îşi vor pierde simţul lor de sine. Ei au nevoie să li se arate că mişcările minţii nu înseamnă cine sunt ei.
Pentru unii oameni este începutul unei treziri, atunci când aud sau citesc: „Aveţi o voce în capul vostru, care nu tace niciodată. Aţi observat asta?” Si brusc îşi dau seama că gândurile le trec prin cap, în timp ce înainte erau atât de identificaţi cu ele, încât ei erau acele gânduri.

I: Deci, un mod de a ne ajuta pe noi şi pe alţii este să observăm că acestea sunt doar gânduri şi să practicăm observarea, mai degrabă decât ataşarea de ele?
R: Da. Inseamnă că toţi cei care citesc acest interviu şi găsesc că el are un sens, s-au trezit deja. Trezirea nu s-a produs încă pentru toţi cei care citesc acest interviu şi, de aceea, consideră că este de neînţeles. A recunoaşte adevărurile fundamentale ce sunt exprimate prin aceste cuvinte, înseamnă că acea mică deschidere trebuie sa fie acolo deja, în interiorul vostru, deoarece doar acolo le puteţi recunoaşte.
Gândirea singură nu poate recunoaşte adevărurile spirituale, indiferent cât de dezvoltată este mintea. Este imposibil.
De aceea, foarte des există oameni educaţi ce lucrează în domeniul media şi care studiază cărţile spirituale, dar care sunt atât de identificaţi cu procesul gândirii lor, încât nu prind esenţa. Ei scriu recenzii sau articole despre aceste carţi şi nu le înţeleg. Nu pot vedea esenţa. Nu e vina lor – nu este despre ei personal. Este vorba de condiţia umană şi starea de identificare cu mintea. Inteligenţa, în sine, nu ajută. Puteţi avea două sau trei doctorate, dar asta nu vă apropie cu nimic de realizarea spirituală. De fapt, s-ar putea să vă îndepărteze.
Un mod de a vă îndrepta privirea către trezire este ca, atunci când vă gândiţi că aveţi probleme mari, să vă întrebaţi: „Ce problemă am în acest moment?” De obicei găsiţi că nu aveţi o problemă în acest moment, deoarece staţi aici şi respiraţi, vă uitaţi pe fereastră şi este bine. Este suficient aer. Chiar aţi şi mâncat suficient, astăzi. Si chiar dacă nu aţi mâncat suficient astăzi, chiar şi asta nu ar fi o problemă, dar poate ar fi o încercare. Astfel, încercările există, dar problemele sunt facute de minte. Incercările sunt ceva ce pot fi abordate doar în momentul prezent şi solicită acţiune.
Astfel, dacă nu aveţi bani, puteţi să vă folosiţi mintea şi să spuneţi: „Ce acţiune să întreprind?” Apoi deveniţi liniştiţi. Să nu vă folosiţi mintea fără această linişte, deoarece, dacă începeţi să vă gândiţi fără liniştea interioară, s-ar putea ca foarte curând să vă pierdeţi pe voi în minte şi asta se transformă în îngrijorare. Ingrijorarea înseamnă că mintea vă controlează. Ea este întotdeauna fără sens. Din ingrijorare niciodată nu apare o soluţie.

I: Deşi ne spunem că îngrijorarea este un lucru productiv, eficient!
R: Da, mintea vă va spune că trebuie să vă gândiţi la asta, altfel totul se va prăbuşi. Dar, de fapt, activitatea necontrolată a minţii este ceea ce vă opreşte de la a găsi soluţia. Găsiţi o soluţie, doar atunci când ieşiţi din ea, deveniţi liniştiţi şi vă daţi seama că, în acest moment, nu există o problemă. S-ar putea ca, datorită faptului că aţi fost în tărâmul liniştii, să vă vină realizarea bruscă a ceea ce puteţi face, sau a ceea ce trebuie să faceţi, atunci când nu o căutaţi.

I: Este starea aceasta similară cu ceea ce spun oamenii: „Cele mai bune idei îmi vin când sunt la duş”?
R: Bineînţeles că mulţi oameni sunt în minte, chiar şi atunci când fac un duş, dar unii sunt capabili să se bucure de duş şi să aibă un moment de spaţiu şi linişte, şi astfel le vine o idee, un gând original. Deci, trebuie să fiţi capabili să paşiţi în dimensiunea fără gândire, pentru ca gândirea să devină puternică şi asta înseamnă să fiţi pe deplin prezenţi.
Când sunteţi în contact cu Prezenţa, vă simţiţi acasă, oriunde aţi fi. Si dacă nu sunteţi aşa, atunci indiferent de unde vă duceţi, simţiţi întotdeauna că ceva nu este cum trebuie. Chiar şi aşa-zisele situaţii ideale au limitările lor. Aţi putea spune „Vreau sa fiu ca Oprah”. De îndată ce sunteti ca Oprah, veţi descoperi că nu mai puteţi să ieşiţi singuri în lume, să mergeţi la cumpărături, sau să vă plimbaţi pe stradă, deoarece sunteţi asaltat de oameni. Deci, brusc apare o limitare în viaţă şi mintea spune: „O, îmi doresc ca asta să nu se fi întâmplat”.

I: Cum arată o relaţie între doi oameni treziţi?  
R: Există o lipsă a aşteptării că celălalt ar trebui să te împlinească sau să te facă fericit. Fără această cerinţă, există o deschidere unde, pur şi simplu, te poţi bucura de celălalt şi să-i accepţi limitele. Orice fiinţă umană în formă umană are propriile limite. Te poţi căsători cu Buddha şi după câteva luni vei descoperi forma umană a lui, deoarece şi el are limitele sale. S-ar putea ca să existe lucruri la Buddha, la care mintea ta să reacţioneze şi să te irite. De exemplu: „De ce stă acolo şi meditează?
Atunci când accepţi limitele celuilalt, devine un dans între două forme şi o înţelegere că esenţa relaţiei este spaţiul din relaţie. Astfel, întrebarea care este nevoie să vi-o puneţi întotdeauna este: „Există spaţiu în această relaţie?” Spaţiul înseamnă, în mod real, nivelul de cunoaştere şi conştienţă sau prezenţă, nu gândirea. Deci, puteţi să vă priviţi partenerul şi să nu gândiţi? Două fiinţe conştiente îşi dau seama că esenţa unei relaţii este spaţiul din ea. Chiar şi când există un strat de ego, nu e prea dens sau prea greu să simţiţi esenţa de dedesubt. Nu e nevoie să reacţionaţi la stratul de ego. Când nu reacţionaţi la el, nu-i daţi forţă.

I: Adesea vorbiţi de conştienţa animalelor. Consideraţi că animalele au un grad mai mare de conştienţă decât oamenii?
R: Nu mai mare, dar adesea spun că animalele sunt mai aproape de Dumnezeu, decât oamenii. Sunt mai aproape de Sursă. Oamenii sunt mai pierduţi în formele mentale. Fiinţa lor le este mai obscură, nedesluşită, datorită învelişului de ego şi a structurii mentale.
Eu numesc animalele „paznicii fiinţelor”, mai ales animalele care trăiesc alături de oameni. Pentru mulţi oameni, prin acest contact cu animalele, ei ating nivelul de fiinţă.
Este în destinul nostru să nu ne întoarcem la nivelul animalelor de unde am venit, ci să ne întoarcem la fiinţă, trecând dincolo de gândire. Animalele sunt la un nivel anterior raţiunii. Ele nu s-au pierdut în gânduri. Noi ne ridicăm deasupra gândirii şi apoi ne întâlnim din nou cu animalele, acolo unde şi noi şi ele suntem în non-gândire. Există o conexiune adâncă.
Conştiinţa animalelor începe să se schimbe şi ea, atunci când interacţionează cu un om care a trecut dincolo de gândire. Nu numai animalele ne sprijină, şi noi le ajutăm pe ele. Bineînţeles că animalelor le place să fie aproape de oameni, mai ales când aceştia trec prin procesul de schimbare în conştiinţă.

I: Cum ne ajută faptul că suntem mai conştienţi, la abordarea întâmplărilor tragice din viaţa personală şi din lume? Există acolo un element de credinţă că dintr-o tragedie personală se va naşte şi ceva bun?
 R: Da, atunci când formele încep să se năruie – forma fizică, o formă externă, situaţia de viaţă, relaţiile, orice – întotdeauna există o ocazie de pătrundere în profunzime. Prin aprofundare înţeleg ridicarea dincolo de forme a celui care sunteţi. Uneori, oamenii trebuie sa experimenteze o mare pierdere, pentru a intra, cu adevărat, în profunzime.
Atunci când se petrece o mare pierdere – moartea cuiva apropiat, sau apropierea de propria moarte – este o ocazie de a ieşi complet din identificarea cu forma şi de a realiza esenţa a cine sunteţi sau că esenţa oricui care suferă sau moare este dincolo de moarte.
Asta nu înseamnă că nu aveţi compasiune. Compasiunea are două aspecte. Când vedeţi în jurul vostru forma umană suferind sau dizolvându-se aveţi empatie la nivel uman. Impărtăşiţi suferinţa deoarece aceasta este în relaţie cu aspectul efemer al formei. Dar dacă acesta este singurul nivel care activează în voi, nu treceţi de suferinţă. Doar la nivelul fiinţei, realizaţi că cine sunteţi în esenţă, este dincolo de formă şi cine este cealaltă persoană în esenţă, este dincolo de formă. Această înţelegere nu este intelectuală, este o percepţie sau sentiment. Apoi, priviţi cealaltă fiinţă umană şi suferiţi şi poate că plângeţi, dar dedesubtul ei există pace şi putere.
Acea pace şi putere reprezintă, de asemenea, aspectul care aduce uneori vindecarea. S-ar putea să vindece forma, sau s-ar putea să vindece cealaltă persoană, în sensul că cealaltă persoană intră în contact cu nivelul ei mai adânc. Aceasta este vindecarea cea mai importantă – să înţelegi cine eşti. Vindecarea pe planul exterior e bună, dar nu este esenţa vindecării.

I: Ceea ce spuneţi este similar cu modul în care ne rugăm în slujba Unităţii Tăcute. Când oamenii ne sună, le reamintim cine sunt cu adevărat. Le arătăm acea esenţă neatinsă a conştiinţei lui Dumnezeu care există în ei. Aţi spus în transmisia în direct cu Oprah: „Lumea nu există ca să vă facă fericiţi. Ea este aici, ca să vă facă conştienţi.” Oare această neînţelegere reprezintă rădăcina suferinţei umane?
R
: Dacă oamenii cred că lumea este aici pentru a-i satisface pe ei, ori de câte ori încep să-şi atingă limitele, vor deveni din nou nefericiţi. Ei nu-şi dau seama că lumea – şi prin asta vreau să spun orice din lumea formei, forma fizică, unele forme mentale sau forme emoţionale – nu le poate da împlinire durabilă, satisfacţie, sau să le spună cine sunt. Ei nu-şi dau seama că ceea ce caută este pe nivelul fără de formă. Ei caută la nivelul formei şi asta duce la frustrarea din existenţa umană.
Astfel, lucrul important de care trebuie să vă daţi seama este că lumea nu e aici pentru a vă face fericiţi. Când nu pretindeţi ca situaţia, locul, sau persoana să vă facă fericiţi, atunci, de fapt, situaţia, locul, sau persoana vă satisfac pe deplin.

I: Invăţăturile dumneavoastră contribuie la o schimbare globalăă în conştiinţă. Cum percepeţi ce se întâmplă?
R: Un număr imens de oameni trec prin procesul de trezire – unii în etapele iniţiale, alţii în cele finale şi e minunat să văd asta. Ia ceva timp până când procesul se va filtra prin structurile economice, politice şi sociale. Tendinţa oamenilor care conduc aceste structuri este să fie încă total identificaţi cu ego-ul. Deci, va lua ceva timp până va ajunge la politicieni ... deşi, cine ştie?
Ocazional, deja apar unii politicieni relativ conştienţi şi există şi oameni normali, cu bun simţ (comparativ cu politicienii inconştienţi de dinainte).

I: Faptul că se petrece această trezire transmite un simţământ de speranţă pentru lume?
R: Da. Intrebarea este: „E nevoie ca vechea conştiinţă să continue, până când va duce la propria prăbuşire prin haos şi năruire? Sau noua conştiinţă ce se ridica poate să înlocuiască treptat vechea conştiinţă, fără distrugeri excesive?”
Nu cunosc raspunsul. Va trebui să aşteptăm şi vom vedea.
Tot ceea ce putem face este să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viaţă.

                Eckhart Tolle
           

       Drum drept spre Lumină !

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord sa fie dezbateri pe blogul meu vis-a-vis de subiectul articolului, nu ca unii comentatori care se cred interesanti care se opun oricareui subiect pe care il expun. Eu nu urmaresc sa demonstrez ca detin adevarul, fiecare are calea lui si nu-i deloc gresita. Daca cineva crede ca e mai aproape de implinirea lui spirituala sa pupe moaste, asta e, noi cei dinafara nu putem sti asta, dar trebuie respect si discernamant in toate. Exista unii care indiferent de subiect sunt ,,gigi contra". Oameni buni, faceti abstractie de gunoaiele mintii si aveti responsabilitatea de-a trece de EGO, in spiritualitate Ego-ul te duce la dezastru. Incepeti sa vedeti lumea altfel, nu doar prin critici din prisma unor concepte si sabloane autoimpuse prin educatia impusa de acest sistem . Eu prin tot ceea ce public nu vreau sa dau nastere la controverse si lupta intelectelor, ci sa trezesc cat mai multi oameni sa vada situatia in care ne aflam si de acolo sa vedem cum putem sa punem umarul la reconstructia NOII LUMI. Deci toate informatiile negative pe care le prezint in articolele la care muncesc zile intregi, sunt date cu un scop pozitiv, nicidecum sa manipulez oamenii sau sa-i inspaimant.
      Dealtfel aproape la fiecare articol cu informatii despre situatia actuala globala, ofer si solutia si atitudinea pozitiva oamenilor, pentru a putea supravietui eventualei situatii. Si daca anumite evenimente expuse de mine ca potentiale nu s-au adeverit, asta nu inseamna ca sursele nu sunt credibile. Colapsul economic va veni cu siguranta, iar cei care au luat in deradere si inca mai cred ca actuala conjuctura socio-economica va rezista se inseala amarnic. Vom trai si vom vedea...
      Cat despre sursele mele spirituale, am un anumit discernamant si nu ingurcitez orice, iar ce postez fiecare ia ce este bun pentru propria lui evolutie, nu-i place , nu citeste..Sa se apuce sa citeasca presa manipulata sau sa se uite la posturile TV.
      Deci de-acum cine nu face comentarii pertinente la obiect le voi sterge !
      Aberatiile unor creiere spalate prinse-n MATRIX nu le voi mai publica, pentru ca pot fi pericole pentru unii care sunt abia in pragul Trezirii....
      Stati fratilor in Minte si-n actuala societate 3D, este alegerea voastra, dar nu influentati pe altii care au deschidere spirituala !
      Dumnezeu fie cu voi !

      Ștergere
  2. Doamne, sunt adevaruri atat de profunde in tot ce ai spus, Marius. Este limpede ca sunt idei si idei, pareri si pareri si unul care abia acum incearca sa se inteleaga pe sine si lumea asta nebuna in care traim, nu are decat opinii pro si opinii contra si pe nimeni sa-i confirme nimic. Cine are dreptate in povestea asta sau alta expuse? Nu stie! Ce va alege? Probabil o atitudine simtita de sine mai aproape de tot ce a trait pana atunci in viata lui, pentru ca omul tinde sa accepte lucruri familiare, tangenta necunoscutului speriindu-l de moarte. ...si poate tocmai incerca sa se trezeasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.