vineri, 26 septembrie 2014

Eckhart Tolle - Traieste total clipa prezenta ( 1 )

 Din seria ,,spiritualitate" de astazi incep publicarea unor materiale, inclusiv video cu Eckhart Tolle, maestrul autentic al prezentului...

A avut o viaţă uluitoare. S-a născut în Germania, a trăit în Spania, a studiat în Anglia, a fost cercetător ştiinţific la Universitatea Cambridge. De la obsesia sinuciderii, depresie şi angoasă a ajuns la iluminare spirituală. A venit un moment când a rămas fără relaţii sociale, fără casă, fără loc de muncă. A renunţat senin la tot. A trăit doi ani ca om al străzii. Dormea noaptea pe băncile din parc, îşi petrecea zilele în beţia celei mai intense fericiri. Oamenii au dorit să ştie cum a atins pacea deplină. Aşa a devenit Eckhart Tolle unul dintre cei mai cunoscuţi învăţători spirituali care îşi poartă prin lume mesajul. Un profet al vremurilor noastre. Învăţătura lui are puterea adevărului, puterea prezentului.
Pe fondul unui cer albastru-azuriu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite momente, să ne ofere clipe de o asemenea frumuseţe, încât ne surprindem absorbiţi pe moment, privind captivaţi. Splendoarea clipei ne uimeşte atât de mult, încât mintea noastră, aflată de obicei într-o activitate instinctivă neîntreruptă, se opreşte şi nu ne mai transportă în alt loc, în afara lui „aici şi acum”. În acea lumină, pare să se deschidă o uşă spre o altă realitate, mereu prezentă şi totuşi rareori trăită. 
Abraham Maslow a numit-o „experienţă plenară”, deoarece astfel de trăiri reprezintă cele mai înalte momente ale vieţii, în care, fericiţi, ne surprindem catapultaţi dincolo de graniţele obişnuinţei, ale cotidianului. Ar fi putut la fel de bine să le numească „experienţe efemere”. În timpul acestor experienţe de expansiune a conştiinţei, aruncăm o privire către domeniul etern al Fiinţei însăşi. Chiar dacă este numai un moment, ne întoarcem la Sinele nostru Adevărat.

„Ah”, ar putea ofta cineva, „este atât de grandios... ce bine ar fi dacă aş putea rămâne în această stare. Dar cum să rămân aici permanent?” Umanitatea face în acest moment un pas uriaş în evoluţia sa. Această schimbare este însoţită de o modificare de perspectivă a imaginii mentale fundamentale despre „realitate”. O perspectivă asupra lumii încearcă să răspundă la două întrebări fundamentale: „Cine suntem noi?” şi „Care este natura universului în care trăim?”. 
Răspunsurile noastre la aceste întrebări dictează calitatea şi caracteristicile relaţiilor noastre personale cu familia, prietenii şi angajatorii/angajaţii. Privite la scară globală, ele sunt definitorii pentru o societate. 
Ar trebui să nu mai fie o surpriză pentru nimeni faptul că apariţia unei noi perspective asupra lumii pune sub semnul întrebării multe dintre lucrurile pe care societatea occidentală le consideră adevărate:

MITUL NR. 1: Umanitatea a atins punctul culminant al dezvoltării sale.
  Michael Murphy, cofondatorul Esalenului, bazându-se pe studii de religie comparată, medicină, antropologie şi sport, a susţinut ideea provocatoare că dezvoltarea umană include stadii mai avansate. Când o persoană atinge acele niveluri ansate de maturitate spirituală, încep să înflorească unele capacităţi extraordinare — de iubire, vitalitate, umanism, conştientizare corporală, intuiţie, percepţie, comunicare şi voinţă. Primul pas: recunoaşterea existenţei lor. Cei mai mulţi oameni nu ajung aici. Abia după aceea pot fi aplicate în mod conştient diferite metode.

MITUL NR. 2: Suntem complet separaţi unii de alţii, de natură şi de cosmos.  
Acest mit al universului „diferit de mine” a fost responsabil pentru războaie, distrugerea planetei şi pentru toate formele şi manifestările de nedreptate umană. La urma-urmei, care om cu mintea întreagă i-ar face vreun rău altuia dacă l-ar simţi pe celălalt ca pe o parte din sine? Stan Grof, în cercetările sale despre stările modificate de conştiinţă, rezumă acest lucru spunând că „spiritul şi conştiinţa fiecăruia dintre noi, în ultimă instanţă, sunt echivalente cu «Tot-Ceea-CeEste», pentru că nu există graniţe absolute între corp/eu şi totalitatea existenţei”. Teoria doctorului Larry Dossey despre medicina Erei a treia, în care gândurile, atitudinile şi intenţiile de a vindeca ale unei persoane pot influenţa fiziologia altei persoane (spre deosebire de Era a doua, în care dominantă era medicina corp-minte), este foarte bine susţinută de cercetările ştiinţifice despre puterea de vindecare a rugăciunii. Acest lucru nu este posibil potrivit principiilor cunoscute ale fizicii şi ale ştiinţei tradiţionale. Şi totuşi preponderenţa dovezilor contrare sugerează că este posibil. 

MITUL NR. 3: Nu există nimic în afara lumii fizice.
Fiind legată de materie, ştiinţa tradiţională presupune că orice lucru care nu poate fi măsurat, testat în laborator sau investigat cu ajutorul celor cinci simţuri sau al extensiilor lor tehnologice pur şi simplu nu există. „Nu este real”. Consecinţa: orice realitate a fost redusă la realitatea fizică. Dimensiunile spirituale, sau cele pe care eu le-aş numi nonfizice, au fost alungate din cetate. Această poziţie vine în contradicţie cu „filozofia perenă”, un consens filozofic care parcurge epoci, religii, tradiţii şi culturi ce descriu dimensiuni diferite, dar continue ale realităţii. Acestea pornesc de la dimensiunea cea mai densă şi mai puţin conştientă — pe care noi am numi-o „materie” — şi merg până la cea mai puţin densă şi mai conştientă, pe care noi am numi-o dimensiunea spirituală.

Destul de interesant, acest model extins, multidimensional al realităţii este sugerat de teoreticieni ai mecanicii cuantice, ca Jack Scarfetti, care descrie călătoria supraluminică. Alte dimensiuni ale realităţii sunt folosite pentru a explica o deplasare care se produce cu o viteză mai mare decât cea a luminii — limita ultimă a vitezei. Sau să luăm în considerare opera legendarului fizician David Bohm, cu modelul său multidimensional, explicit (fizic) şi implicit (nonfizic), al realităţii.

Nu este vorba de o simplă teorie — Experimentul Aspect care a avut loc în 1982 în Franţa a demonstrat că două particule cuantice care fuseseră la un moment dat conectate, odată separate de distanţe considerabile, continuau să rămână într-un fel conectate. Dacă una dintre particule suferea o transformare, atunci şi cu cealaltă se producea o schimbare — instantaneu. Cercetătorii nu cunosc mecanismul de producere a acestei călătorii supraluminice, deşi unii teoreticieni sugerează că această conexiune se realizează prin intermediul unor „porţi” către dimensiuni superioare. Astfel, contrar gândirii celor care au jurat credinţă paradigmei tradiţionale, persoanele importante, cu o viziune de pionierat în ştiinţă, cu care am vorbit sunt de părere că nu am atins încă punctul maxim al dezvoltării umane, că suntem mai degrabă conectaţi, şi nu separaţi, cu orice formă de viaţă şi că spectrul complet al conştiinţei înglobează atât dimensiunea fizică, cât şi o multitudine de dimensiuni nonfizice ale realităţii. În esenţă, această nouă perspectivă înseamnă să ne privim pe noi, pe ceilalţi şi toată lumea vie nu prin ochii sinelui nostru mărunt, pământesc, care trăieşte în timp şi se naşte în timp. Ci prin ochii sufletului, ai Fiinţei, ai sinelui autentic. Unul câte unul, oamenii fac saltul pe această orbită superioară. Cu cartea Puterea prezentului, Eckhart Tolle îşi ocupă locul pe care îl merită în acest grup special de maeştri mondiali. 

Mesajul lui Eckhart este următorul: problema umanităţii este adânc înrădăcinată în mintea însăşi. Sau, mai curând, în identificarea noastră greşită cu mintea.

Conştiinţa noastră labilă, tendinţa de a alege calea minimei rezistenţe, fără a conştientiza pe deplin momentul prezent, creează un gol. Iar mintea condiţionată de timp, care a fost construită pentru a fi un servitor util, compensează golul proclamându-se ea însăşi stăpână. Ca un fluture ce zboară din floare în floare, mintea retrăieşte experienţe trecute sau, proiectându-şi propriul său film, anticipează ceea ce va urma! Rareori ne surprindem odihnindu-ne în adâncimea oceanică a momentului, aici şi acum. Pentru că aici — în Clipa de acum — se află Sinele Adevărat, ascuns îndărătul corpului fizic, al emoţiilor schimbătoare şi al minţii flecăritoare. 
Gloria dezvoltării umane nu este dată de capacitatea noastră de a gândi şi a analiza, deşi aceasta este trăsătura care ne deosebeşte de animale. Intelectul, ca şi instinctul, reprezintă numai un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este să ne reconectăm cu Fiinţa noastră esenţială şi să ne exprimăm realitatea divină, extraordinară, în lumea fizică, clipă de clipă. Uşor de spus şi totuşi cât de puţini sunt cei care au atins treptele superioare ale dezvoltării umane! 

Din fericire, există ghizi şi profesori care să ne ajute pe parcurs. În calitatea sa de ghid şi profesor, formidabila putere a lui Eckhart nu stă în priceperea sa deosebită de a ne fermeca prin poveşti interesante, de a caracteriza abstractul sau de a ne oferi o tehnică folositoare. Magia sa vine mai curând din experienţa personală, el fiind un adevărat cunoscător. Prin urmare, există în spatele cuvintelor sale o putere care poate fi întâlnită numai la cei mai mari maeştri spirituali. Trăind în profunzimea acestei Realităţi Superioare, Eckhart trasează o cale energetică pentru cei care doresc să-l urmeze. 
Şi dacă aceştia chiar îl vor urma, lumea aşa cum o cunoaştem noi azi se va schimba în bine. Valorile actuale se vor transforma în epavele plutitoare ale temerilor pieritoare, prinse în vârtejul Fiinţei. O nouă civilizaţie va lua Fiinţă.

Unde sunt dovezile existenţei acestei Realităţi Superioare?”, veţi întreba. Nu vă pot oferi decât o analogie: un grup de oameni de ştiinţă se întâlnesc şi vă prezintă toate dovezile ştiinţifice care atestă că bananele sunt amare. Însă tot ce trebuie să faceţi este să gustaţi una, o singură dată, pentru a vă da seama că mai există o mulţime de alte aspecte legate de banane. În final, dovezile nu pot fi căutate printre argumentele intelectuale, ci în schimbarea pe care o produce în noi divinul dinăuntrul şi din afara noastră. 
Eckhart Tolle ne oferă cu pricepere această posibilitate.
Russell E. DiCarlo  (autorul cărţii Towards a New World View: Conversations at the Leading Edge 
Spre un nou mod de a privi lumea: conversaţii la graniţa cunoaşterii
Erie, Pennsylvania, SUA ianuarie 1998

Actorul Jim Carrey face o introducere lui Eckhart Tolle  : 





Rishikesh, India, 2002- Gazdele îl salută: „Bine aţi venit în mijlocul nostru!”.
Eckhart Tolle primeşte zâmbind ghirlanda pe care i-o pun la gât organizatorii. Se amuză. În sală izbucnesc râsete. Priveşte cu atenţie publicul. Scoate ghirlanda foarte lent, cu multă grijă. O aşază lângă el. Apoi aşteaptă în tăcere privind oamenii. Începe să vorbească.
„Întâlnirea de azi se numeşte seminar de învăţături, dar ceea ce se petrece aici nu este de fapt un proces de învăţare. Cuvintele sunt limitatoare, dar trebuie să atribuim acestui eveniment o denumire. „Învăţătură“ înseamnă că vă aduc ceva în plus – cunoaştere, informaţie, fapte sau un fel de experienţă, de trăire. Dar aici nu este vorba despre aşa ceva. Nu adaug nimic pentru voi. Fiecare om din această sală are deja mai mult decât suficient. Aţi acumulat mai multe informaţii spirituale decât a avut Buddha vreodată şi bineînţeles dispuneţi de hărţi pe care le compun toate aceste cunoştinţe. Aveţi deja indicatoare minunate pentru drumul transformării conştiinţei. Însă aici nu vom folosi niciunul dintre acestea, oricât de profund, chiar dacă multe îşi au originea în această  ţară, pe drept cuvânt numită „leagănul spiritualităţii“.
Şi nu pentru că ar fi vreo problemă cu asemenea hărţi. Sunt foarte frumoase. Dar fiecare perioadă îşi creează proprile sale indicatoare, în concordanţă cu necesităţile momentului respectiv. Desigur, cele vechi pot funcţiona, dacă le folosiţi în mod corespunzător, dar riscă să devină obstacole când sunt folosite greşit. Poate aţi observat că folosesc denumirile de „hărţi” şi „indicatoare” pentru învăţăturile spirituale străvechi.
Esenţa oricărei căi e metamorfoza conştiinţei
De ce? De fapt ce este o hartă? O hartă nu este niciodată teritoriul. Indicatorul nu reprezintă locul către care arată. Toate învăţăturile, fie vechi, fie din zilele noastre, trimit dincolo de ele. Iar esenţa tuturor învăţăturilor este posibilitatea transformării conştiinţei umane. Atingerea unei stări libere de orice legături, de suferinţă, de condiţionări interioare. Învăţăturile arată calea către aşa ceva. Acei oameni din vechime care s-au eliberat de condiţionări, de falsul sens al fiinţării, de falsul eu, ofereau învăţături din această stare modificată de conştiinţă. De aceea asemenea hărţi şi indicatoare au atâta frumuseţe şi putere. De aceea au creat fascinaţie şi au atras atenţia unele după altele, iar oamenii au început să le colecţioneze şi să le compare între ele, căutând să le interpreteze. De aici a fost doar un pas până la a uita punctul către care arată ele - deoarece unii s-au cufundat atât de mult în forma învăţăturii, iar după un timp au început să iubească atât de mult indicatorul sau harta, încât au început să se identifice cu ele… Alţii le-au îndrăgit mult şi au început să discute în contradictoriu cu alte grupuri care au îndrăgit altele, uitând că toate arată către acelaşi punct. Începând din acel moment omul le-a luat povara pe umeri. Asta se petrece de multă vreme şi continuă să se petreacă.
Învăţătura mea este neutră din punct de vedere cultural, nu este budistă, creştină, hindusă, dar îmbrăţişează esenţa tuturor. Nu are o formă rigidă, pentru că nu spune să crezi în una sau în alta. Esenţa acestei „învăţături“ care ne-a adunat aici - este posibilitatea transformării conştiinţei fiinţei umane, a conştiinţei tale. Toate limbile au limitele lor, forma are limite, aşadar şi aceste cuvinte sunt doar indicatoare. Pentru că toate formele au limite, toate cuvintele pe care le pronunţ sunt limitatoare; dacă spun „transformarea conştiinţei umane” nu este pe deplin adevărat, este doar un punct de vedere.
Căci nicio afirmaţie nu poate conţine întreg adevărul. O afirmaţie este doar una dintre perspective. Este bine să ştii acest lucru, pentru că atunci nu te agăţi de o afirmaţie, nu te identifici cu perspectiva spunând „acesta este adevărul”. Transformarea conştiinţei umane? Da, aceasta este o perspectivă care presupune că ceva în interiorul tău trebuie să se metamorfozeze înainte ca o nouă stare să apară. Ceva în interiorul tău ar avea nevoie să fie reparat, dar acest fapt nu este adevărat. S-ar presupune de asemenea că este nevoie de timp pentru transformarea conştiinţei. Dar nu este aşa. Deci care este esenţa transformării conştiinţei care nu necesită timp? Este posibil?“ Eckhart Tolle tace. Momente de interiorizare.
Să cunoşti singurul lucru care contează
„Aşa ajungem la esenţă şi la singurul motiv pentru care ne aflăm azi aici – să cunoaştem această stare de conştiinţă nu ca pe o ţintă care trebuie atinsă cândva în viitor, ci ca realitate care există în tine ACUM. Cum poţi să ştii un asemenea lucru fără să-ţi confecţionezi deja o nouă credinţă din această convingere? Pentru că poţi adopta o asemenea credinţă atunci când auzi o învăţătură care spune că eşti deja iluminat. Poate conferi o mare satisfacţie să o adaugi la conţinutul minţii tale şi să te convingi apoi pe tine însuţi că acesta este adevărul, căci „învăţătorul mi-a spus că nu trebuie să transform nimic şi eu sunt deja iluminat” (râsete în sală). O vreme aceasta conferă un surplus identităţii create de minte, pentru conştiinţa de sine creată de minte şi o să te simţi foarte bine. În sfârşit ai reuşit!
Conştiinţa eu-lui creată de minte va căuta să se dezvolte, să capteze mai mult. Şi dacă poţi să primeşti o credinţă puternică de la cineva, o credinţă pe care o adaugi la conţinutul minţii tale, cu care te identifici ca şi cum ar fi tu însuţi, o vreme vei fi foarte satisfăcut. Ai ajuns mare, eşti cineva care a crescut şi a devenit iluminat. Dar este o încântare care nu poate dura, iar viaţa o să-ţi arate că nu ai atins iluminarea încă. Şi apoi cauţi următorul lucru cu care te-ai putea identifica: experinţe, o altă credinţă, mai multă cunoaştere sau cauţi realizarea spirituală autentică pentru a o adăuga. Şi astfel te îndepărtezi de cel care deja eşti. Continui să te orientezi către viitor. Continui să te agăţi de diferite lucruri cu scopul de a deveni complet din punct de vedere spiritual.
Din punct de vedere material poate ai ajuns undeva şi acum vrei să evoluezi spiritual. Poate ai reuşit să treci de hopurile relaţionale. Ceea ce îţi doreşti este completitudinea. Şi aici vine această învăţătură care poate părea ciudată şi care spune: nu ai cum s-o găseşti niciodată în viitor. Dar totodată îţi spun să nu mă crezi! Dacă aceasta e situaţia, dacă te-ai eliberat deja şi esenţa ţi-a fost iluminată, atunci care este diferenţa dintre tine şi maestrul spiritual? Dacă există aşa ceva. Cineva ar putea spune că maestrul ştie că acest lucru e adevărat, pe când tu nu ştii. Da, dar cum apare această cunoaştere? Cum se manifestă? Este foarte simplu. Nu se pune problema că maestrul ştie mai multe decât tine. Unii maeştri pot să ştie. Alţi maeştri sunt oameni foarte simpli, fără educaţie aleasă. Iar dacă vine vorba de cunoaştere şi informaţie e posibil ca tu să ştii de mii de ori mai mult. Tu cunoşti multe lucruri, ei ştiu în schimb acel singur lucru care contează…“ (Râsete în sală. Eckhart Tolle zâmbeşte).
   Nu mai ai nevoie de timp
„Răspunsul este simplu şi ţi-l spun imediat, dacă doreşti să pleci devreme acasă, pentru că nu vreau să-mi consolidez învăţătura promiţând că ţi-l dau abia în a şasea zi a acestei săptămâni. Maestrul este în completă comuniune cu momentul de acum. Nu se opune interior acestui moment. Nu opune rezistenţă clipei prezente, existenţei lui acum. Orice ar apărea în acest moment el nu se împotriveşte. Acesta reprezintă sfârşitul a tot ce este fals în tine. Întreaga ta structură egotică depinde de rezistenţa interioară împotriva momentului prezent. Eu-l creat de minte se menţine folosind-o. Starea de opoziţie este o stare de neîmplinire, o stare a unei permanente dorinţe sau frici a acelei proiecţii mentale pe care o numeşti viitor.
A dori şi a avea nevoie de timp ca şi cum îmi oferă ceva care mă va face mai complet şi teama că mâine, peste o lună, un an, un deceniu s-ar putea petrece un fapt care să mă lipsească de ceea ce îmi dă sentimentul de împlinire sunt cele două aspecte referitoare la viitor. Creşterea conştiinţei unei fiinţe umane indiferent de forma pe care ar lua-o, căutată în timp sau prin intermediul timpului. Aceasta este forţa enormă care te îndepărtează de momentul de acum cel plin de viaţă şi completitudine, trăgându-te în viitor.
Deoarece căutarea ta este îndreptată către un aspect care doreşti să-ţi îmbogăţească fiinţa, viitorul te va face mai complet. Asta e adevărat până în punctul în care crezi că pentru practica spirituală ai nevoie de viitor. Nu afirm că e în întregime un nonsens. Ai nevoie de practică spirituală… Pentru mulţi oameni practica spirituală reprezintă un pas spre o dezvoltare progresivă către starea de eliberare. Dar în această dezvoltare apare un moment în care îţi dai dintr-o dată seama de natura înşelătoare a timpului. Descoperi cine eşti de fapt dincolo de formă. Are loc regăsirea de sine dincolo de construcţiile mentale. Dintr-o dată realizezi falsitatea viitorului – din punct de vedere al eliberării spirituale. Dar până îţi dai seama de acest fapt ai nevoie de practica spirituală. Până atunci ai nevoie de timp, de suferinţă. Şi practica spirituală nu înseamnă neapărat ceea ce se înţelege de obicei ca practică spirituală. Pentru nenumăraţi oameni singura practica spirituală înseamnă suferinţa. Sunt mulţi care nu au parte de fel de practică spirituală. Pentru ei suferinţa este cel mai bun maestru spiritual. Au nevoie de ea, deoarece cele două afirmaţii sunt sinonime. Atunci când spun că nu ai nevoie de timp, nu este adevărat pentru toată lumea. Este valabil numai pentru cei capabili să fie atenţi la clipa de ACUM, care pot realiza profunzimea şi adevărul ei. Iar noi suntem aici pentru a revela profunzimea şi autenticitatea acestei afirmaţii, de-a lungul unei săptămâni, care este timp.
Nu mai ai nevoie de suferinţă
Explorăm aici starea atemporală a conştiinţei. Unora dintre voi poate nici nu le place ceea ce spun acum, pentru că sunt încă identificaţi cu timpul şi cu deplasarea în timp a eu-lui, care aşteaptă împlinirea odată cu trecerea zilelor. Şi dacă doar acel mic ego este atent la cuvintele mele, lui nu-i plac cuvintele mele, pentru că existenţa lui este legată de timp. E foarte uşor ca unii dintre voi, care nu au mai fost aici altă dată, să simtă un puternic impuls de a pleca. Nu este nimic rău în asta. Înseamnă pur şi simplu că nu eşti încă pregătit să auzi simplitatea şi profunzimea acestui adevăr: nu ai nevoie de timp. E posibil chiar să apară frica de a explora această afirmaţie, pentru a o înţelege. Frică. De fapt cui îi este teamă? Conştiinţa limitată a eu-lui legat de timp se teme de această afirmaţie. Şi este bine aşa. Asta înseamnă că afirmaţia „nu mai ai nevoie de timp” nu e valabilă pentru tine. Înseamnă că ai nevoie de mai mult timp. Şi e bine aşa. Dar acest fapt este legat şi de suferinţă. Sinonimul afirmaţiei „nu mai ai nevoie de timp” este „nu mai ai nevoie de suferinţă”.
Iată învăţătura ultimă a lui Buddha – sfârşitul suferinţei. „Nu mai ai nevoie de timp” cuprinde „nu mai ai nevoie de suferinţă”. De aceea afirmaţia poate fi adevărată sau neadevărată pentru tine. Nu este o afirmaţie valabilă pentru toată lumea. Oricare a fost practica ta spirituală de până acum sau ascultarea învăţăturilor sau suferinţa sau combinaţia dintre ele, întrebarea este dacă ai capacitatea lăuntrică de a asculta aceste cuvinte, dacă le percepi adevărul măcar voalat. Nu să înţelegi, pentru că, dacă începi să gândeşti despre asta, nu vei ajunge prea departe.
Aşadar afirmaţia „nu mai ai nevoie de timp” poate fi adevărată sau nu. O asemenea chestiune nu este satisfăcătoare pentru minte. Adesea voi spune lucruri care sunt şi adevărate, şi neadevărate. Acest indicator poate fi adevărat sau neadevărat pentru tine. Minţii nu-i place acest lucru. Ea spune: ceva este adevărat sau fals. În ştiinţă aşa stau lucrurile sau cel puţin până mai de curând aşa a fost.
De fapt întrebarea sună astfel: am nevoie de timp, avem nevoie de timp pentru a atinge realizarea? Răspunsul este: ai nevoie de timp, până când îţi dai seama că nu mai ai nevoie de timp.
   traducere Mihai Vlădăreanu
     Yoga Magazin 68/2008
   - va urma - 

        Drum drept spre Lumina !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog comentariile sa se refere la subiectul articolului si fara cuvinte vulgare. Criticile sunt admise dar sa fie creative si spre schimbare pozitiva. Comentariile carcotasilor si postacilor platiti vor fi sterse. Acest blog nu este retea de socializare.